Leucemia acută limfoblastică (LAL), un cancer care implică celule albe din sânge cunoscute sub numele de limfocite, este cel mai frecvent cancer la copii, reprezentând 25% din toate diagnosticele de cancer pediatric.
LAL este, de asemenea, una dintre principalele cauze ale deceselor provocate de cancer la copii. În timp ce ratele de vindecare s-au îmbunătăţit datorită chimioterapiei, tratamentele pentru cancer sunt toxice. Supravieţuitorii se confruntă cu un risc crescut de boli de inimă, boli pulmonare, defecte neurocognitive, precum şi un risc crescut de a dezvolta un cancer secundar în timpul vieţii.
Noi cercetări publicate în American Journal of Human Genetics arată că la copiii născuţi cu o predispoziţie genetică de a produce mai multe limfocite, în special în raport cu alte tipuri de celule albe din sânge, există un risc mai mare de a dezvolta Leucemie acută limfoblastică.
Această constatare ar putea ajuta la dezvoltarea unor modele de risc pentru nou-născuţi şi la noi strategii de intervenţie timpurie.
„Sper că cercetarea noastră va fi capabilă să ajute la identificarea, încă de la naştere, a copiilor care au cel mai mare risc de leucemie. Un obiectiv ideal ar fi dacă, în viitor, screening-ul pentru pre-leucemie ar fi încorporat în evaluarea nou-născuţilor", spune unul dintre autorii studiului, Adam de Smith, asistent în cadrul Centrului de Epidemiologie Genetică de la Şcoala de Medicină Keck din cadrul Universităţii din California de Sud (USC).
Studiile genetice anterioare au identificat peste zece puncte de localizare pe genomul asociat cu LAL la copii. Observând că aceste zone se potrivesc cu locurile de pe genom asociate cu variaţii ale trăsăturilor celulelor sanguine, cum ar fi numărul de celule albe din sânge, echipa USC a fost inspirată să investigheze o legătură între supraproducţia limfocitelor şi riscul de a dezvolta LAL.
Studiul a constatat că la copiii predispuşi genetic să producă cantităţi mari de limfocite există un risc de 20% sau mai mare de a dezvolta LAL. Studiul a clarificat, de asemenea, şi semnificaţia numărului de limfocite în raport cu numărul altor celule sanguine cheie.
„A fost primul studiu care a căutat variaţii genetice asociate cu raportul dintre limfocite şi alte celule sanguine specifice, respectiv raportul dintre limfocite şi monocite, raportul dintre limfocite şi neutrofile şi raportul dintre limfocite şi trombocite. Se pare că nu este vorba doar de tendinţa genetică de a produce un număr mare de limfocite, ci şi de raportul între acestea şi numărul altor tipuri de celule sanguine", spune de Smith.
Bazându-se pe datele UK Biobank de la peste 400.000 de persoane, cercetătorii au efectuat un studiu de asociere la nivel genomic (GWAS), în două etape, al trăsăturilor celulelor sanguine, urmat de analiză-şi-control, respectiv analiză în 2.666 de cazuri de LAL şi control, în peste 60.000 de cazuri.
Datele de la Biobank au provenit însă de la adulţi de origine europeană, specialiştii fiind preocupaţi de faptul că, în SUA, populaţia de copii latino prezintă mai ales un risc mai mare de a dezvolta LAL decât copiii non-latino.
În viitor, specialiştii speră să poată cerceta trăsăturile celulelor sanguine provenite, în mod specific, de la o populaţie pediatrică, respectiv, latino.
Mutaţii ADN primare şi secundare care duc la leucemie
LAL apare atunci când ADN-ul din celula măduvei osoase suferă mutaţii. În mod normal, celulele cresc şi mor într-un ritm stabilit, dar în cazul LAL, mutaţiile genetice instruiesc celulele măduvei osoase să continue să crească şi să se dividă. Astfel, producţia de celule sanguine scapă de sub control, iar măduva osoasă produce celule imature care se dezvoltă, în sânge, în celule albe leucemice numite limfoblaste. Aceste celule anormale nu sunt în stare să lupte împotriva infecţiilor, aglomerează celelalte celule normale şi împiedică producţia celulelor roşii sanguine (celule care transportă oxigenul la ţesuturi), precum şi a altor tipuri de celule albe normale sanguine (celule care combat infecţiile) şi a trombocitelor, cu denumirea alternativă de plachete sanguine (celule care contribuie la coagularea sângelui). Când măduva spinării nu funcţionează în mod adecvat, copilul poate suferi de anemie, echimoze, hemoragii sau infecţii.
Specialiştii consideră că boala este rezultatul a două evenimente. Până la unul din douăzeci de copii se nasc cu o mutaţie genetică iniţială, cunoscută sub numele de clonă pre-leucemică. În cele mai multe cazuri, aceste celule pre-leucemice nu se dezvoltă niciodată în leucemie. Dar, la copiii care dezvoltă LAL, are loc o a doua mutaţie, declanşată de evenimente biologice. O teorie predominantă este că, dacă sistemul imunitar al unui copil nu reuşeşte să se dezvolte corect, pot apărea aceste mutaţii ale evenimentului secundar, ceea ce duce la leucemie. Astfel, sStudiul celor de la universitatea din California combină două ipoteze ale modului în care supraproducţia limfocitelor ar putea juca un rol în evenimentele care duc la leucemie. Copiii care sunt predispuşi genetic la supraproducţia limfocitelor au un fond crescut de celule pre-leucemice şi, ulterior, şanse crescute de apariţie a mutaţiei secundare.
Scorurile de risc pentru leucemie ar putea duce la prevenirea precoce
Ipotezele cercetătorilor corespund teoriei predominante a "infecţiei întârziate" a leucemiei la copii şi cercetărilor actuale în prevenirea apariţiei bolii. Aceste teorii susţin că în cazul în care copiii nu sunt suficient de expuşi la infecţii şi microbi ca sugari, sistemul lor imunitar nu poate fi amorsat în mod corespunzător.
În acest scop, cercetatorii sunt în curs să dezvolte anumite probiotice şi caută şi alte posibile căi pentru a preveni mutaţiile secundare care pot duce la apariţia LAL.
În viitor, de Smith prevede că un scor de risc ar putea fi atribuit nou-născuţilor pe baza factorilor de risc genetici, inclusiv a supraproducţiei de limfocite, dar şi pe baza riscurilor non-genetice cum ar fi, o greutate prea mare la naştere sau naşterea planificată prin cezariană. Copiii cu scoruri de risc ridicat pentru LAL ar putea primi de timpuriu terapii de intervenţie.
În continuare, cercetătorul Adam de Smith va conduce cel mai mare studiu efectuat până în prezent şi va folosi celule de sânge din cordonul ombilical al nou-născuţilor pentru a investiga clonele pre-leucemice din uter.
Detectarea prezenţei acestor celule ar putea fi o măsură preventivă şi, în cele din urmă, ar putea face parte din screening-ul de rutină al nou-născuţilor pentru riscul de LAL.
