Factorii de risc care au prezis anxietatea crescută la tineri în timpul pandemiei de coronavirus au fost identificaţi în cadrul unui studiu. Rezultatele cercetării sunt extrem de importante întrucât ar putea ajuta la prezicerea persoanelor care prezintă cel mai mare risc de a dezvolta anxietate în timpul evenimentelor stresante ale vieţii la vârsta adultă timpurie. Mai mult, ar putea ajuta în prevenirea anxietăţii.
Oamenii de ştiinţă au examinat datele de la 291 de participanţi care fuseseră urmăriţi de la vârsta mică la vârsta adultă tânără, ca parte a unui studiu mai amplu asupra temperamentului şi dezvoltării socio-emoţionale. Cercetătorii au descoperit că participanţii care au continuat să arate o caracteristică a temperamentului numită inhibiţie comportamentală în copilărie au avut mai multe şanse de a experimenta o ,,disfuncţie de îngrijorare” în adolescenţă (vârsta de 15 ani), care la rândul ei a prezis anxietate crescută în primele luni ale pandemiei COVID-19 când participanţii au fost la vârsta adultă tânără (în jurul vârstei de 18 ani).
„Oamenii diferă foarte mult în ceea ce priveşte modul în care se raportează la stres. Acest studiu arată că nivelul de frică al copiilor prezice cu cât de mult stres se confruntă mai târziu în viaţă atunci când se confruntă cu circumstanţe dificile, cum ar fi pandemia”, a spus dr. Daniel Pine, autor al studiului şi şef al Secţiei pentru Dezvoltare şi Neuroştiinţe Afective din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Mentală (NIMH) din SUA.
Inhibiţia comportamentală este un temperament din copilărie caracterizat prin niveluri ridicate de răspunsuri prudente, temătoare şi evitante la persoane, obiecte şi situaţii necunoscute. Studiile anterioare au stabilit că acei copii care prezintă inhibiţie comportamentală prezintă un risc crescut de a dezvolta tulburări de anxietate ulterior. Cu toate acestea, mai puţine cercetări au investigat mecanismele specifice prin care un model stabil de inhibiţie a comportamentului în copilărie este legat de anxietate la vârsta adultă tânără.
Autorii acestui studiu au emis ipoteza că acei copii care demonstrează un model stabil de inhibiţie a comportamentului pot prezenta un risc mai mare al îngrijorărilor în adolescenţă - adică dificultăţi de gestionare a îngrijorării şi afişarea unor expresii inadecvate de îngrijorare - şi acest lucru i-ar pune într-un risc mai mare pentru anxietate crescută ulterior în timpul evenimentelor stresante, cum ar fi pandemia.
În studiul mai amplu, inhibiţia comportamentală a fost măsurată la vârsta de 2 şi 3 ani, utilizând observaţiile răspunsurilor copiilor la jucăriile noi şi interacţiunea cu adulţii necunoscuţi. Când copiii aveau 7 ani, aceştia au fost observaţi pentru precauţie socială în timpul unei sarcini de joc liber nestructurate cu un coleg necunoscut. Nivelul de îngrijorare a fost evaluat la vârsta de 15 ani printr-un sondaj de auto-raportare. Pentru studiul actual, participanţii, la o vârstă medie de 18 ani, au fost evaluaţi de anxietate de două ori în primele luni ale pandemiei COVID-19 după ce au fost emise restricţii privind deplasarea, respectiv populaţia a fost nevoită să stea la domiciliu (prima dată între 20 aprilie şi 15 mai 2020 şi aproximativ o lună mai târziu).
La prima evaluare, 20% dintre participanţi au raportat niveluri moderate de simptome de anxietate considerate a fi în intervalul clinic. La a doua evaluare, 18,3% dintre participanţi au raportat niveluri clinice de anxietate. Aşa cum era de aşteptat, cercetătorii au descoperit că persoanele cu inhibiţie comportamentală ridicată în copilărie, care au continuat să prezinte niveluri ridicate de precauţie socială în copilărie, au raportat că se confruntă cu îngrijorare în adolescenţă, iar acest lucru a prezis în cele din urmă anxietate crescută la vârsta adultă tânără în timpul unei etape critice a pandemiei. Această cale de dezvoltare nu a fost semnificativă pentru copiii care au prezentat inhibiţie comportamentală în copilărie, dar au prezentat niveluri scăzute de precauţie socială mai târziu în copilărie.
„Acest studiu oferă dovezi suplimentare ale impactului continuu al temperamentului din copilărie asupra sănătăţii mintale a indivizilor”, a declarat prof. dr. Nathan A. Fox, de la Universitatea din Maryland şi unul dintre autorii studiului. Copiii mici cu inhibiţie comportamentală stabilă prezintă un risc crescut de anxietate crescută, iar contextul pandemiei a sporit acest efect.
Rezultatele cercetării pot fi utile pentru identificarea celor care ar putea fi expuşi riscului de anxietate crescută în timpul evenimentelor stresante din viaţă, cum ar fi pandemia COVID-19 şi pentru prevenirea anxietăţii crescute.
Cristina Badea, psiholog clinician şi logoped cu peste 15 ani de experienţă, a declarat în exclusivitate pentru 360medical.ro că a crescut foarte mult numărul copiilor cu anxietate comparativ cu perioada de dinainte de pandemie, şi mai mult, că a scăzut vârsta la care apar aceste probleme.
,,Din păcate numărul a crescut, pentru că sunt foarte mulţi copii care nu ştiu să se adapteze la noile consecinţe ale acestei pandemii. Această pandemie a afectat nu numai adultul, ci şi copilul. Părintele poate nu are timp suficient să stea cu el acasă, copilul de multe ori poate face şcoală online sau o grădiniţă online şi nu ştie să folosească gadgeturile care sunt acum la modă. Copiii sunt stresaţi foarte tare, anxietatea deja ia amploare pentru că nu ştiu să rezolve o sarcină, nu ştiu să intre pe o platformă sau nu reuşesc să facă temele la timp”, a explicat Cristina Badea de la Logokids.
