Osteoartrita este o boală degenerativă a articulaţiilor care afectează mai mult de 300 de milioane de oameni din întreaga lume, fiind cauza principală a invalidităţii în rândul adulţilor în vârstă.
Afecţiunea, denumită şi osteoartroză sau pe scurt, artroză, apare din cauza deteriorării, în timp, a cartilajul protector al suprafeţelor articulare, care duce astfel la lezarea ţesutului osos (prin frecarea oaselor între ele) şi la apariţia durerilor articulare, respectiv a rigidităţii şi dizabilităţii funcţionale.
Boala afectează cel mai adesea articulaţiile coloanei vertebrale, şoldul, genunchii şi degetele de la mână. Deşi această afecţiune nu se vindecă, specialiştii caută tratamente noi care să îmbunătăţească viaţa pacienţilor.
Recent, un studiu considerat a fi cel mai mare desfăşurat vreodată şi care a inclus 825.000 de pacienţi din nouă populaţii, realizat de către o echipă internaţională de specialişti şi condusă de crecetători de la centrul Helmholtz din München, a descoperit noi factori de risc de natură genetică şi a identificat ţinte medicamentoase pentru tratament.
Specialiştii consideră că acest studiu oferă o piatră de temelie pentru transpunerea descoperirilor genetice în dezvoltarea unor medicamente pentru osteoartrită, care să catalizeze, în cele din urmă, îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor care suferă de această afecţiune.
„Este un pas important pentru înţelegerea acestei boli debilitante pe care n-am fi reuşit să-l facem fără efortul echipei internaţionale“, spune Eleftheria Zeggini, directorul Institutului de Genomică Translaţională, al centrului Helmholtz şi profesor la Universitatea Tehnică din Munchen.
Cercetătorii au descoperit diferenţe necunoscute anterior în ceea ce priveşte riscul de boală în cazul articulaţiilor „purtătoare de greutate“ faţă de cele „nepurtătoare de greutate“, primii factori de risc specifici femeilor în dezvoltarea bolii, precum şi primii factori de risc pentru boala cu debut precoce.
Este pentru prima dată când cercetătorii au găsit şi legăturile genetice între osteoartrită şi principalul său simptom: durerea.
„Întrucât am investigat osteoartrita în mai multe tipuri de articulaţii, am reuşit să identificăm şi modificările genetice specifice care stau la baza riscului apariţiei mai multor forme de osteoartrită. Unele dintre aceste gene pot fi validate ca ţinte terapeutice, indiferent de tipul articulaţiei afectate“, dezvăluie Cindy Boer, de la centrul medical al universităţii Erasmus MC, din Olanda.
Prin combinarea mai multor tipuri de dovezi ştiinţifice, cercetătorii au reperat genele care cauzează osteoartrita şi care pot constitui potenţiale ţinte pentru pentru dezvoltarea de noi medicamente pentru această boală.
După cum au observat specialiştii, multe dintre genele implicate codifică molecule care sunt deja ţinta unor medicamente aprobate sau al unor noi produse farmaceutice aflate în dezvoltare clinică.
Constatările studiului întăresc în mod substanţial dovezile pentru potenţiale terapii şi oferă noi oportunităţi pentru reutilizarea unor medicamente deja existente.
Lucrarea oferă o rampă de lansare solidă pentru cercetările funcţionale şi clinice ulterioare, care trebuie încă să elucideze modul în care pot fi vizate genele şi proteinele implicate, dar şi cum acestea vor afecta rezultatul bolii la diverşi pacienţi.
Recent, o altă echipă de cercetători de la universitatea Basel şi spitalul universitar Basel din Elveţia a anunţat succesul unei cercetări efectuate pentru refacerea cartilajului genunchiului.
Cercetătorii au folosit celule recoltate din ţesutul septului nazal, pe care le-au dezvoltat apoi în laborator şi au reuşit, într-un studiu clinic izolat, să repare un cartilaj parţial deteriorat.
Echipa a observat că celulele cartilaginoase din septul nazal nu numai că pot ajuta la repararea leziunilor cartlajului de la genunchi, dar ele pot rezista, de asemenea, mediului ţesutului inflamator cronic în osteoartrită şi pot chiar contracara inflamaţia. Ei şi-au publicat studiul, de curând, în Science Translational Medicine.
