Obezitatea este o tulburare metabolică deosebit de complexă, cu etiopatogenie plurifactorială şi răsunet clinic important, caracterizată prin creşterea depozitelor de grăsime corporală.
Obezitatea provoacă multiple dezechilibre metabolice şi poate cauza o gamă largă de afecţiuni, care, la rândul lor, pot duce la complicaţii grave: hipertensiunea arterială, dislipidemia, apneea în somn, diabetul zaharat, infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale ischemice. Prin patologiile pe care le determină şi asociază, precum şi prin prevalenţa în creştere, obezitatea este considerată o reală problemă de sănătate publică.
Cele mai multe intervenţii sunt menite să prevină apariţia obezităţii morbide şi a complicaţiilor induse de obezitate: schimbarea stilului de viaţă, a alimentaţiei, efortul fizic realizat cu regularitate, tratamente medicamentoase, psihoterapie, tratament cognitiv-comportamental. Chirurgia bariatrică joacă însă un rol foarte important în tratarea cazurilor de obezitate extremă, reuşind chiar să obţină o reversibilitate a unor complicaţii deja instalate, precum diabetul zaharat tip 2.
Chirurgia bariatrică presupune modificarea sistemului digestiv printr-o intervenţie chirurgicală realizată cu scopul scăderii ponderale, astfel îmbunătăţind calitatea vieţii prin reducerea riscurilor asociate unor patologii ameninţătoare de viaţă, precum hipertensiunea arterială, dislipidemia, apneea în somn, diabetul zaharat, infarctul miocardic şi accidentele vasculare ischemice.
Când este indicată intervenţia chirurgicală în scopul scăderii ponderale?
În practica clinică, prezenţa depozitelor de grăsime corporală este apreciată folosind un indicator indirect – indicele de masă corporală (IMC sau BMI). Pentru a calcula acest indice se utilizează raportul dintre greutate (exprimată în kilograme) şi pătratul înălţimii (exprimată în metri).
Valorile IMC considerate normale sunt cuprinse în intervalul 18,5–24,9, în vreme ce persoanele cu IMC în intervalul 25–29,9 sunt considerate supraponderale. Obezitatea începe de la un indice de masă corporală de 30 sau mai mare, în vreme ce obezitatea morbidă (cu repercusiuni severe asupra stării de sănătate) este definită ca un IMC de 40 sau peste.
Chirurgia obezităţii are indicaţii ferme atunci când indexul de masă corporală este mai mare sau egal cu 40, precum şi între 35 şi 40 atunci când pacientul asociază o patologie alei cărei simptomatologie şi impact clinic s-ar diminua considerabil în cazul scăderii ponderale. De asemenea, chirurgia bariatrică are indicaţie şi pentru pacienţii care nu au pierdut în greutate după ce au încercat şi alte metode, precum dieta şi exerciţiile fizice.
Obiectivele tratamentului obezităţii subliniază scăderea reală în greutate în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii şi a reducerii riscurilor asociate sindromului metabolic. Astfel, intervenţia chirurgicală este doar una dintr-o succesiune de etape din cadrul unui program dedicat pacientului metabolic, care include consilierea pacientului, ameliorarea stării de sănătate, menţinerea greutăţii după intervenţia chirurgicală şi evaluarea periodică postoperatorie.
Tratamentul chirurgical bariatric
În funcţie de mecanism, intervenţiile chirurgicale din chirurgia bariatrică se clasifică în restrictive, malabsorbtive (alterează procesul digestiv) şi mixte (includ ambele mecanisme).
Intervenţiile chirurgicale de tip restrictiv limitează cantitatea de hrană ingerată şi cuprind:
- Gastric banding – este o intervenţie chirurgicală minim invazivă prin care este montat un inel gastric reglabil, împărţind stomacul în două segmente inegale. Astfel, senzaţia de saţietate apare după consumarea unei cantităţi mai mici de alimente. Procedura necesită o spitalizare scurtă, este reversibilă şi ajustabilă, are cel mai mic risc de complicaţii postoperatorii şi cel mai mic risc de sindrom de malabsorbţie. Dezavantajele principale sunt însă scăderea ponderală într-un ritm mai lent faţă de celelalte proceduri şi posibilitatea de apariţie a dilataţiei de esofag. Această procedură are cea mai mare rată de reintervenţie.
- Gastric sleeve sau operaţia de „micşorare a stomacului” este o intervenţie chirurgicală ce presupune rezecţia ireversibilă a aproximativ 80% din volumul gastric. Prin această procedură este permanent redusă cantitatea de alimente ingerată şi, totodată, se evită sindromul de malabsorbţie. Se reduce riscul de ulcer gastric, se ameliorează simptomatologia patologiei asociate (diabet zaharat, hipertensiune, apnee în somn), iar recuperarea postoperatorie este uşoară şi rapidă.
- Plicatura gastrică este o procedură chirurgicală bariatrică minim invazivă ce presupune sutura mai multor pliuri din stomac cu fire chirurgicale neresorbabile. Rezultatul este reducerea volumului stomacului cu aproximativ 70%, fără rezecţia acestuia. Procedura este potenţial reversibilă, iar pierderea în greutate este graduală, cu rezultate foarte bune încă din primul an postoperator.
Intervenţiile chirurgicale bariatrice mixte includ bypassul gastric şi diversia biliopancreatică.
- Bypassul gastric presupune crearea unui rezervor gastric de mici dimensiuni şi suturarea acestuia de o parte a intestinului subţire, ocolind astfel 90% din stomac şi o treime din intestin. Această tehnică chirurgicală duce la scăderea ponderală prin prin reducerea cantităţii de alimente ingerate şi prin scăderea aportului de calorii şi nutrienţi.
- Diversia biliopancreatică presupune rezecţia longitudinală a stomacului şi devierea tranzitului intestinal de la stomac la o parte distală a intestinului subţire, secreţiile biliodigestive amestecându-se cu bolul alimentar la acest nivel. Prin această tehnică chirurgicală se şuntează o mare parte a intestinului subţire şi se reduce semnificativ segmentul intestinal de absorbţie. În urma acestei proceduri este necesară substituţia de vitamine şi minerale pe termen lung.
Chirurgie bariatrică la Spitalul Clinic SANADOR
Spitalul Clinic SANADOR dispune de o echipă integrată de specialişti în tratamentul şi chirurgia obezităţii, iar pacientul metabolic este inclus în programul de consiliere şi evaluare preoperatorie, scopul fiind evaluarea stării de sănătate, alegerea celei mai bune soluţii chirurgicale, scăderea ponderală, menţinerea postoperatorie a unei greutăţi optime pe termen lung, dar şi supravegherea evoluţiei pacientului.
Alegerea tehnicii corespunzătoare pentru fiecare pacient este o decizie importantă, luată de pacient sub îndrumarea echipei multidisciplinare cu experienţă în chirurgia obezităţii. Pacientului i se explică eficienţa fiecărei tehnici în parte, precum şi potenţialele riscuri sau efecte adverse.
