La mai mult de 18 luni de la debutul pandemiei, cercetătorii au adunat în mod constant informaţii noi şi importante despre efectele Covid-19 asupra corpului şi creierului.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat oficial pandemia pe 11 martie 2020.
Aceste constatări ridică îngrijorări cu privire la efectele pe termen lung pe care coronavirusul le-ar putea avea asupra proceselor biologice precum îmbătrânirea.
O echipă de neurologi conduşi de profesorul Jessica Bernard de la Texas A&M University s-a concentrat să înţeleagă modul în care modificările normale ale creierului legate de îmbătrânire afectează capacitatea oamenilor de a gândi şi de a se mişca la persoanele de vârstă mijlocie.
Pe măsură ce au apărut mai multe dovezi care arată că infecţia cu virusul SARS-CoV-2 ar putea afecta corpul şi creierul timp de luni de zile sau chiar mai mult timp după infecţie, echipa de cercetare a devenit interesată să exploreze modul în care această afecţiune ar putea avea un impact şi asupra procesului natural de îmbătrânire.
Un studiu preliminar la scară largă efectuat în luna august, care a investigat schimbările cerebrale la persoanele care s-au confruntat cu Covid-19, a atras o mare atenţie în cadrul comunităţii de neuroştiinţe.
În studiul lor, cercetătorii au evaluat datele de imagistică cerebrală de la peste 45.000 de persoane din Marea Britanie, folosind arhiva UK Biobank, ce conţine informaţii stocate din 2014 până în prezent. Specialiştii au avut la îndemână, în mod esenţial, datele de imagistică cerebrală a tuturor acestor persoane, de dinainte de pandemie.
Astfel, echipa de cercetare a studiat datele imagistice şi a făcut scanări suplimentare ale creierului celor care au fost diagnosticaţi cu Covid-19. Ei au comparat persoanele care au fost infectate cu coronavirus cu participanţii care nu au avut boala, potrivind cu atenţie grupele de studiu în funcţie de vârstă, sex, data testelor de referinţă şi locaţia studiului, precum şi de factorii de risc comuni pentru boală, cum ar fi variabilele de sănătate şi statutul socioeconomic.
Echipa a găsit diferenţe notabile în ceea ce priveşte materia cenuşie, care este formată din corpurile celulare ale neuronilor care procesează informaţii din creier, între cei care au fost infectaţi cu SARS-CoV-2 şi cei care nu au avut boala. Mai exact, grosimea ţesutului de materie cenuşie din lobii frontali şi temporali a fost redusă în grupul Covid-19, diferind faţă de tiparul obişnuit observat în grupul celor care nu au experimentat Covid-19.
În populaţia generală spun specialiştii, este normal să se vadă o schimbare a volumului sau grosimii materiei cenuşii de-a lungul timpului, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, dar schimbările au fost mai mari decât în mod normal la cei care au fost infectaţi cu SARS-CoV-2.
Interesant a fost că, atunci când cercetătorii au separat persoanele care au experimentat boala suficient de sever pentru a necesita spitalizare, rezultatele au fost aceleaşi ca şi pentru cei care au experimentat Covid-19 mai blând.
Altfel spus, persoanele care au fost infectate cu SARS-CoV-2 au prezentat o pierdere a volumului creierului chiar şi atunci când boala nu a fost suficient de severă pentru a necesita spitalizare.
Cercetătorii au investigat, de asemenea, modificări ale performanţei sarcinilor cognitive şi au descoperit că cei care au contractat Covid-19 au fost mai lenţi în procesarea informaţiilor, în raport cu cei care nu au avut boala.
Deşi cercetătorii nu au tras concluziile finale asupra observaţiilor înregistrate, aşteptând în prezent evaluările de tip „peer-review“, eşantionul mare, datele pre şi post boală la aceleaşi persoane şi potrivirea atentă a rezultatelor cu cele ale persoanelor care nu au avut Covid-19, fac ca această cercetare preliminară să fie deosebit de valoroasă în rândul comunităţii ştiinţifice.
Ce înseamnă aceste modificări ale volumului creierului?
La începutul pandemiei, unul dintre cele mai frecvente simptome ale celor infectaţi cu SARS-CoV-2 a fost pierderea simţului gustului şi mirosului.
În mod izbitor, regiunile creierului despre care cercetătorii din Marea Britanie au descoperit că sunt afectate de Covid-19 sunt toate legate de bulbul olfactiv, o structură din apropierea părţii frontale a creierului care transmite semnale despre miros altor regiuni ale creierului. Bulbul olfactiv are conexiuni cu regiuni ale lobului temporal.
Specialiştii vorbesc adesea despre lobul temporal în contextul îmbătrânirii şi al bolii Alzheimer, deoarece aici este localizat hipocampul, despre care se crede că joacă, cel mai probabil, un rol cheie în îmbătrânire, având în vedere implicarea sa în procesele cognitive şi de memorie.
Simţul mirosului este, de asemenea, important pentru cercetarea bolii Alzheimer, deoarece unele date au sugerat că cei cu risc pentru această afecţiune au un simţ al mirosului redus.
Deşi echipa de cercetători spune că este mult prea devreme pentru a trage concluzii cu privire la impactul pe termen lung al acestor schimbări legate de Covid-19, investigarea posibilelor conexiuni dintre schimbările cerebrale legate de Covid-19 şi memorie este de mare interes, în special având în vedere regiunile implicate şi importanţa lor în memorie şi boala Alzheimer.
Aceste noi descoperiri ridică întrebări importante, care nu au încă un răspuns: Ce înseamnă aceste schimbări ale creierului în urma Covid-19 pentru procesul şi ritmul îmbătrânirii, şi dacă se recuperează creierul într-o oarecare măsură, în timp, în urma acestei infecţii virale?
Acestea sunt domenii active şi deschise de cercetare, pe care laboratorul Texas A&M University le are în vedere în procesul investigării îmbătrânirii creierului.
Cercetările de până acum au arătat că, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, creierul gândeşte şi procesează informaţiile în mod diferit. În plus, există schimbări de-a lungul timpului, în modul în care se mişcă corpul uman şi în modul în care oamenii deprind noi abilităţi motorii.
Până acum, cercetătorii au demonstrat că adulţii în vârstă necesită un timp mai îndelungat pentru a procesa şi manipula anumite informaţii, cum ar fi actualizarea mentală a unei liste de alimente, dar de obicei, rezultatele studiilor efectuate în acest sens, arată că aceştia îşi menţin cunoştinţele despre realitate şi cele de vocabular.
În ceea ce priveşte abilităţile motorii, adulţii mai în vârstă păstrează capacitatea de a învaţă, dar o fac mai lent decât adulţii tineri.
Când vine vorba de structura creierului, se observă, de obicei, o scădere a dimensiunii creierului la adulţii cu vârsta peste 65 de ani. Această scădere nu este localizată doar într-o singură zonă. Diferenţele pot fi observate în multe regiuni ale creierului. Există, de asemenea, o creştere a lichidului cefalorahidian care umple spaţiul lăsat liber în urma pierderii ţesutului cerebral. În plus, materia albă, izolaţia de pe axoni („cablurile lungi“ care transportă impulsurile electrice între celulele nervoase), este, de asemenea, mai scăzută la adulţii mai în vârstă.
Pe măsură ce speranţa de viaţă a crescut în ultimele decenii, tot mai multe persoane ajung la vârste mai înaintate.
În timp ce scopul este ca toţi să trăim o viaţă lungă şi sănătoasă, specialiştii spun că, şi în cel mai bun caz, când individul îmbătrâneşte sănătos, fără să prezinte dizabilităţi, adulţii mai în vârstă suferă schimbări în modul în care gândesc şi se mişcă.
Potrivirea tuturor acestor piese de puzzle îi va ajuta pe specialişti să dezlege misterele îmbătrânirii, şi să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor în vârstă.
Contextul Covid-19, spun ei, îi va ajuta să înţeleagă gradul în care creierul se poate recupera după această boală.
