Leziuni specifice pot beneficia de componente sanguine specifice, au constatat chirurgii specialişti în traumatologie. Administrarea anumitor componente ale sângelui pacienţilor care au suferit traumatisme severe, în funcţie de tipul leziunilor acestora, le-ar putea îmbunătăţi şansele de supravieţuire, spun cercetătorii.
Când o persoană suferă o leziune traumatică, administrarea de produse sanguine înainte de a ajunge la spital – de exemplu, la locul accidentului sau în timpul transportului de urgenţă – îi poate creşte şansele de supravieţuire şi recuperare. Totuşi, pacienţii cu anumite tipuri de leziuni traumatice au rezultate mai bune atunci când li se administrează componente specifice ale sângelui.
De exemplu, administrarea plasmei separate de celelalte componente ale sângelui donat îmbunătăţeşte rezultatele la pacienţii cu leziuni craniene (leziuni cerebrale traumatice-TBI) sau şoc, în timp ce administrarea de sânge integral, nefiltrat, poate fi mai benefică pentru pacienţii cu hemoragii traumatice severe, au raportat cercetătorii de la facyultatea de medicină a Universităţii din Pittsburgh (UPMC) şi chirurgii-cercetători de la UPMC marţi, în revista Cell Reports Medicine.
Împreună, Universitatea din Pittsburgh şi UPMC au devenit centrul celui mai mare consorţiu de cercetare clinică pentru îngrijirea timpurie a pacienţilor traumatizaţi din Statele Unite, beneficiind de finanţare semnificativă din partea Departamentului Apărării american, ceea ce permite ca această cercetare să fie utilă atât soldaţilor, cât şi civililor.
„Am auzit de medicina personalizată – oferirea îngrijirii potrivite pacientului potrivit, la momentul potrivit. Aceasta este transfuzia personalizată – administrarea produsului sanguin potrivit pacientului potrivit, la momentul potrivit. Nu doar înlocuim sângele – este aproape ca un medicament, prin care maximizăm beneficiile şi reducem efectele secundare”, a declarat marţi, într-un comunicat, dr. Timothy Billiar, profesor şi şeful departamentului de chirurgie al Universităţii din Pittsburgh, precum şi director ştiinţific la UPMC.
Echipa UPMC a analizat datele a peste 1.000 de pacienţi răniţi care aveau probabilitatea de a necesita intervenţii chirurgicale de urgenţă, prelevând probe de sânge la momente prestabilite. De asemenea, au studiat 134 de pacienţi răniţi care au primit cel puţin o unitate de produs sanguin – globule roşii, plasmă, trombocite sau sânge integral – înainte de internarea în spital.
Rezultatele au arătat că administrarea unei proporţii mai mari de plasmă separată înainte de spitalizare, comparativ cu plasma din sângele integral, a fost asociată cu o mai bună coagulare a sângelui la pacienţii cu şoc sever şi semne de leziuni craniene. De asemenea, a redus necesitatea transfuziilor după internare la pacienţii cu traumatisme craniene.
Totuşi, nu este clar de ce pacienţii care au primit plasmă separată au avut rezultate mai bune şi analize sanguine mai favorabile vindecării, comparativ cu cei care au primit aceeaşi cantitate de plasmă, dar în sângele integral.
Analizele probelor de sânge au indicat că plasma ar putea influenţa proteinele implicate în inflamaţie, coagulare şi vindecarea rănilor.
Plasma este porţiunea de sânge bogată în proteine, astfel încât echipa a făcut o incursiune profundă în proteomică - studiul proteinelor, care sunt molecule complexe produse de celule şi care sunt esenţiale pentru structura şi funcţionarea organelor şi ţesuturilor. Ei au testat mai mult de 7.500 de proteine din sângele donatorilor sănătoşi şi din sângele pacienţilor traumatizaţi pe măsură ce aceştia progresau în recuperare şi au constatat diferenţe clare. Apoi au restrâns lista de proteine la 198 cu roluri bine cunoscute în procesele inflamatorii şi de coagulare în urma leziunilor traumatice.
Pacienţii care au primit plasmă au avut un profil proteomic distinct faţă de cei care nu au primit, ceea ce sugerează că primirea de plasmă a avut un impact asupra proteinelor care contribuie la inflamaţie şi coagulare. În special, pacienţii care au primit plasmă aveau niveluri mai ridicate de proteine asociate cu stadiile ulterioare ale formării cheagurilor, supravieţuirea neuronilor, funcţia trombocitelor, repararea rănilor şi medierea inflamaţiei.
Cu toate acestea, deoarece cantitatea de plasmă dintr-o unitate de sânge integral este aproximativ aceeaşi cu cantitatea de plasmă care ar fi administrată individual ca produs sanguin separat, nu este încă clar de ce pacienţii care au primit plasmă separată au avut rezultate mai bune şi analize sanguine mai favorabile vindecării, comparativ cu cei care au primit aceeaşi cantitate de plasmă, dar în sângele integral.
„Profilul proteomic al diferiţilor donatori variază probabil şi de la o persoană la alta. Pe măsură ce luăm în considerare o strategie de valorificare a rezultatelor noastre pentru a îmbunătăţi rezultatele pentru pacienţi, va fi important să desluşim acest mister”, a remarcat medicul.
Sângele integral poate fi păstrat timp de 21 de zile, în timp ce plasma separată are o durată de valabilitate de doar cinci zile, au subliniat cercetătorii.
„Poate că atunci când plasma este păstrată în sângele integral, proteinele din plasmă se modifică în timp, posibil din cauza enzimelor eliberate de celulele sanguine”, a declarat dr. Jason Sperry de la Centrul Medical al Universităţii din Pittsburgh (UPMC), într-un comunicat.
El a remarcat că nu este practic ca ambulanţele să transporte plasmă, deoarece aceasta expiră rapid şi trebuie refrigerată.
„Constatările noastre indică faptul că merită să depăşim aceste provocări”, a adăugat acesta. „Obţinerea produselor sanguine potrivite pentru pacientul potrivit la momentul potrivit este un efort care poate salva vieţi şi sunt încrezător că vom continua să conducem inovaţiile care fac acest lucru posibil”, a concluzionat medicul.
