Un nou studiu arată că un atac de cord poate duce la un declin mental mai rapid de-a lungul anilor. Pentru a evalua impactul pe termen scurt şi lung al atacului de cord asupra creierului, echipa dr. Michelle Johansen de la Universitatea de Medicină Johns Hopkins din Baltimore a analizat datele a peste 31.000 de americani care au participat la şase studii pe termen lung între 1971 şi 2017.
„Gestionarea factorilor de risc pentru a preveni un atac de cord este de fapt bună şi pentru creierul. A avea un atac de cord poate fi în detrimentul sănătăţii creierului în timp”, a declarat dr. Michelle Johansen, profesor de neurologie cerebrovasculară la Johns Hopkins University School of Medicine, din Baltimore.
Când participanţii au avut prima evaluare a abilităţilor „cognitive” (gândire şi memorie), vârsta lor medie era de 60 de ani. Nu aveau antecedente de atac de cord şi nu fuseseră diagnosticaţi cu demenţă. Participanţii au fost apoi urmăriţi între cinci şi 20 de ani (mediana de şase ani), iar peste 1.000 au avut un atac de cord în acest timp.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că pacienţii cu atac de cord au avut scăderi semnificativ mai rapide ale memoriei; abilităţi mai scăzute implicate în planificarea, organizarea, concentrarea şi luarea de decizii complexe; şi capacitatea generală de a efectua activităţi de zi cu zi, în comparaţie cu cei care nu au avut un atac de cord. Dar declinul mental nu s-a produs imediat, conform studiului.
„Demenţa este un proces lent, treptat. Nu se trezeşte nimeni din senin cu demenţă. Este important să ştim că declinul cognitiv este posibil după un atac de cord, aşa că medicii care gestionează bolile de inimă ale pacienţilor ar trebui să caute semne de demenţă în urma unui atac de cord”, a adăugat medicul.
Cercetătorii au sugerat mai multe motive posibile ale legăturii dintre atacul de cord şi declinul mental, inclusiv deteriorarea continuă a creierului din cauza accidentelor vasculare cerebrale silenţioase, care nu sunt suficient de mari pentru a provoca simptome, dar reduc totuşi alimentarea cu sânge a creierului. Alte motive posibile includ factori de risc comun pentru atac de cord şi demenţă, cum ar fi fumatul şi hipertensiunea arterială; şi riscul de mini-cheaguri care călătoresc de la inimă la creier, reducându-i aportul de oxigen.
„De prea mult timp, ne-am gândit şi abordat bolile de inimă şi bolile creierului ca două afecţiuni separate şi, pe baza constatărilor studiului nostru şi a altor cercetări, nu cred că vom putea continua să facem asta pe măsură ce învăţăm mai mult", a spus Johansen, potrivit MedicineNet.com.
