Valvulopatiile sunt o categorie de afecţiuni cardiace în care una sau mai multe valve ale inimii nu funcţionează adecvat. Aceste structuri vitale asigură direcţionarea corectă a fluxului sanguin prin inimă, iar atunci când o valvă nu se deschide sau nu se închide complet, fluxul sanguin este perturbat, afectând astfel circulaţia sângelui la nivelul întregului corp.
Aceste boli valvulare pot fi congenitale, adică prezente de la naştere, sau dobândite ulterior în viaţă. Manifestările clinice includ dificultăţi de respiraţie, oboseală, durere toracică, ameţeală şi edemul gleznelor şi al picioarelor. Tratamentul depinde de valva afectată, de tipul şi de severitatea afecţiunii, şi poate implica, în anumite cazuri, intervenţii chirurgicale pentru repararea sau înlocuirea valvei afectate.
La SANADOR, cardiologi empatici şi cu o vastă experienţă asigură consultaţii complete şi recomandă analize de laborator şi investigaţii avansate pentru un diagnostic rapid şi precis al afecţiunilor valvulare, precum şi al altor boli cardiovasculare. Acestea includ EKG, ecografie cardiacă, RMN cardiac, examen CT sau cateterism cardiac. În cazul în care este necesar un tratament chirurgical, acesta se realizează în condiţii de maximă siguranţă la Spitalul Clinic SANADOR, într-un bloc operator modern, complet digitalizat, conectat la o Secţie de Terapie Intensivă cardiovasculară dedicată.
Cum se manifestă bolile valvulare?
Există diverse tipuri de afecţiuni ale valvelor cardiace, printre care se numără stenoza, regurgitarea, prolapsul şi atrezia. Stenoza valvulară apare atunci când cuspele valvei se îngroaşă sau se contopesc, împiedicând deschiderea completă a acesteia şi, astfel, restricţionând fluxul sanguin.
Regurgitarea valvulară, cunoscută şi sub denumirea de insuficienţă valvulară, se manifestă atunci când cuspele valvei nu se închid corespunzător, permiţând refluxul sângelui şi diminuând astfel eficienţa circulaţiei.
Prolapsul valvular se referă la situaţia în care cuspele valvei se bombează înapoi în atriul corespunzător în timpul contracţiei inimii, frecvent întâlnit la valva mitrală, şi poate duce la regurgitare. Atrezia valvulară este o afecţiune rară, în care o valvă cardiacă nu se dezvoltă corespunzător înainte de naştere. Un exemplu este atrezia pulmonară, o anomalie congenitală caracterizată prin faptul că valva care ajută la transportul sângelui de la inimă la plămâni nu se formează corect.
În stadiile incipiente, pacienţii cu valvulopatii pot fi asimptomatici, însă pe măsură ce boala progresează, apar diverse semne şi simptome. Printre cele mai frecvente manifestări clinice se numără dificultăţi de respiraţie, dureri toracice, oboseală, palpitaţii, edeme ale membrelor inferioare, acumularea de lichid în abdomen sau plămâni, ameţeli sau stări de leşin, precum şi un suflu cardiac detectabil la auscultaţia cu stetoscopul.
Metode moderne de diagnostic pentru valvulopatie
Diagnosticul valvulopatiilor include o serie de evaluări clinice riguroase şi investigaţii imagistice avansate, menite să determine funcţionarea corectă a valvelor inimii. Primul pas constă în evaluarea simptomelor pacientului, urmată de un examen fizic detaliat, realizat de medicul cardiolog. Acesta poate asculta cu atenţie sunetele inimii utilizând un stetoscop, pentru a detecta eventuale zgomote anormale, care ar putea sugera o disfuncţie valvulară.
În cazul în care există suspiciuni de valvulopatie, specialistul poate recomanda investigaţii suplimentare, precum electrocardiogramă (EKG), radiografie toracică, ecocardiografie sau, în anumite cazuri, ecografie cardiacă de stres, examen RMN cardiac sau angiografie coronariană.
Ecocardiografia este un instrument esenţial în diagnosticul valvulopatiilor, oferind imagini detaliate ale inimii şi valvelor, permiţând medicilor să evalueze dimensiunea, forma şi funcţionalitatea acestora. Aceasta ajută la identificarea tipului specific de valvulopatie, fie că este vorba de stenoză, regurgitare sau prolaps valvular.
Deşi cateterismul cardiac este rareori utilizat pentru diagnosticarea valvulopatiilor, acesta poate fi necesar în situaţiile în care alte teste nu reuşesc să stabilească cu precizie existenţa sau severitatea unei boli valvulare. Pe baza rezultatelor acestor investigaţii, medicii elaborează un plan de tratament adecvat, care poate varia de la monitorizare regulată, până la intervenţii chirurgicale de reparare sau de înlocuire a valvelor afectate.
La SANADOR, pacienţii beneficiază de consultaţii efectuate de cardiologi cu înaltă pregătire şi au acces la toate investigaţiile necesare pentru screeningul şi diagnosticul afecţiunilor valvulare. În funcţie de indicaţie, ecografia cardiacă poate fi completată de investigaţii avansate, precum RMN cardiac sau, la recomandarea specialistului, coronarografie, realizată în condiţii de maximă siguranţă în Laboratorul de Cateterism al Spitalului Clinic SANADOR, singurul din România echipat cu două angiografe ultraperformante Philips Azurion 7.
Tratament de ultimă generaţie pentru bolile valvulare
Tratamentul actual al valvulopatiilor variază în funcţie de tipul şi de severitatea afecţiunii, precum şi de starea generală de sănătate a pacientului. În multe cazuri, abordarea iniţială este conservatoare, incluzând monitorizarea atentă a stării pacientului şi gestionarea simptomelor prin medicaţie. Acestea pot include diuretice pentru reducerea retenţiei de apă, anticoagulante pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge şi medicamente antihipertensive pentru controlul tensiunii arteriale.
În situaţiile în care valvulopatia progresează sau provoacă simptome severe, intervenţiile chirurgicale devin necesare. Aceste intervenţii pot include repararea valvei afectate sau înlocuirea acesteia cu o valvă artificială sau biologică, în funcţie de nevoile specifice ale pacientului şi de tipul valvei implicate. Progresele tehnologice recente în tratamentul valvulopatiilor au dus la dezvoltarea procedurilor minim invazive.
Spre exemplu, procedura de implantare transcateter a valvei aortice (TAVI) permite înlocuirea valvei aortice printr-o incizie mică, fără a necesita deschiderea tradiţională a toracelui, ceea ce reduce considerabil timpul de recuperare şi riscurile asociate intervenţiilor chirurgicale majore. De asemenea, tehnicile chirurgicale de reparare valvulară, cum ar fi anuloplastia, sunt utilizate pentru restabilirea funcţiei valvei fără necesitatea înlocuirii complete a acesteia. Aceste progrese tehnologice au îmbunătăţit semnificativ rezultatele şi calitatea vieţii pacienţilor, oferind opţiuni mai puţin invazive şi mai eficiente.
La Spitalul Clinic SANADOR, pacienţii cu valvulopatii beneficiază de intervenţii chirurgicale şi de proceduri endovasculare de ultimă generaţie, realizate în cadrul Centrului de Excelenţă în Chirurgia Cardiovasculară Minim Invazivă. Aceste proceduri sunt posibile datorită echipei medicale de elită şi echipamentelor de ultimă generaţie.
Pentru pacienţii cu stenoză sau insuficienţă aortică, care prezintă un risc crescut la operaţia pe cord deschis, este disponibilă procedura TAVI, care îmbunătăţeşte semnificativ calitatea vieţii. În cazurile de regurgitare mitrală severă, intervenţia chirurgicală poate include repararea sau înlocuirea valvei mitrale, fie prin metode tradiţionale, fie prin tehnici minim invazive, precum repararea transcateter cu MitraClip. Pentru insuficienţa tricuspidiană, tratamentul poate implica anuloplastie, repararea sau protezarea valvei tricuspide cu o proteză valvulară. La Spitalul Clinic SANADOR, toate intervenţiile chirurgicale se desfăşoară în condiţii de maximă siguranţă, în primul bloc operator complet digitalizat din ţară, utilizând tehnici moderne de chirurgie minim invazivă, precum minitoracotomia şi chirurgia endoscopică cu echipamente 3D şi 4K, asigurând astfel o recuperare rapidă şi un risc minim de complicaţii. Pacienţii primesc îngrijiri medicale avansate pe Secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă Cardiovasculară de categoria I.
