Prof. univ. dr. Ovidiu Băjenaru a luptat cu teribila boală a anului, COVID-19, dar după o săptămână organismul său nu a mai rezistat. În această luptă nedreaptă a câştigat COVID-19 care a răpus nu doar o mare personalitate a neurologiei româneşti, ci şi un medic extraordinar, un profesor extrem de iubit şi apreciat şi un om cu suflet mare.
Şoc în lumea medicală, dar şi în rândul pacienţilor a produs vestea morţii renumitului profesor Ovidiu Băjenaru, şeful clinicii de neurologie din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti. Supranumit de specialişti ,,Părintele neurologiei moderne româneşti”, medicul avea o mare aplecare spre profesia nobilă pe care şi-a ales-o iar pacienţii au simţit asta considerându-l îngerul lor păzitor. Acum bolnavii cu afecţiuni neurologice care l-au cunoscut pe medic şi au fost trataţi de el, se simt răvăşiţi, vulnerabili şi deplâng dispariţia unui titan al medicinei.
Asociaţia pacienţilor cu distonii Childrens Joy care a colaborat timp de 15 ani cu prof.dr. Ovidiu Băjenaru a declarat pentru 360medical.ro că îi datorează recunoştinţă veşnică acestui minunat medic, profesor, om care s-a implicat şi a intervenit oriunde a fost nevoie pentru ca pacienţii cu distonii să aibă acces la tratament.
,,Vestea trecerii la cele veşnice a venit că un trăsnet. Sunt pacienta prof.dr. Ovidiu Băjenaru din anul 2004, a fost şi va rămâne veşnic îngerul meu păzitor. M-a încurajat tot timpul, mi-a urmărit cu mare atenţie evoluţia, îşi dorea foarte mult să mă vadă bine”, a scris Sabina Gall, una dintre multele paciente cu distonie care au trecut prin mâinile profesorului.
Ultima dată Sabina a făcut injectarea cu toxină botulinică în luna iulie la prof. Băjenaru, care i-a urat să-I fie foarte bine şi de folos injectarea.
,,Acum două săptămâni i-am trimis ultimul film cu rezultatele de la terapie şi mi-a răspuns Bravo, Sabina ţi-am urmărit evoluţia cu admiraţie, să nu cobori ştacheta. Promit că o să lupt mai departe pentru că dorinţa dumneavostră de a mă vedea bine să se îndeplinească. Dormi în pace suflet blând. Sufletul să vă fie primit în ceata sfinţilor”, a spus Sabina Gall cu lacrimi în ochi.
Mesajele de la pacienţi, aparţinători ai pacienţilor curg întruna pe reţelele de socializare şi nu e de mirare, având în vedere implicarea sa. Îşi trata pacienţii cu atenţie, cu rigurozitate, îi asculta, fiind extrem de empatic şi mereu cu mintea deschisă să găsească soluţii optime pentru bolnavii pe care-I avea în grijă.
,,Veşnica mea recunoştinţă pentru eforturile domniei sale pentru a găsi o soluţie care să amelioreze viaţa pacienţilor cu Boala Parkinson”, a postat Dan Farcas.
,,A fost eroul meu, mi-a dat şansa să pot merge din nou, sa fiu din nou acelaşi om sănătos! Dumnezeu să-l odihnească şi să fie alături de el aşa cum el a fost alături de toţi pacienţii lui”, a scris şi Mirela Georgiana Iatan
Profesor, un mentor şi ,,părinte” pentru generaţii întregi de neurologi a fost Ovidiu Băjenaru, care şi-a dedicat viaţa ştiinţei şi educării medicilor.
,,Mi-am respectat profesorii din facultate dar pe unii dintre dumnealor aproape i-am idolatrizat. Unul dintre aceştia a fost Dl. Prof. Ovidiu Alexandru Băjenaru sub imperiul căruia am înţeles şi apreciat disciplina de neurologie. Am aflat cu tristeţe că s-a stins din viaţa din cauza Covid. Ar fi putut inspira şi alte generaţii de studenţi”, a mărturisit dr. Adrian Rosca de la Spitalul Sf Maria Iaşi.
,,Mi-a fost profesor şi dintre toţi cei pe care i-am avut dascăli în cei 6 ani, a fost unul din cei mai dragi sufletului meu! Avea o metodă didactică incredibilă! Învăţam după notiţele (în scris accelerat) paradigmei lui de prezentare şi fără să citesc din bibliografia de rezidenţiat, reuşeam să fac impecabil o impresionantă parte din grilele pentru acest examen. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a scris Oana Voinea, Asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" Bucureşti.
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a scris pe pagina sa de facebook despre profesorul Ovidiu Băjenaru că ,,a stat de încăpăţânat ce era la Universitar până nu a mai putut să respire. Abia atunci a acceptat sa meargă la Balş. Era prea târziu...Aceasta este povestea morţii profesorului meu de neurologie, doctorul Ovidiu Băjenaru. Titlurile academice sunt redundante. Pentru mine rămâne “domnul profesor” Rămâne domnul profesor care mi-a deschis ochii în tot ce presupune arta de-a povesti, nu doar descrie, creierul, nervii ori organele de simţ.
Acel om care a îndrăznit să-mi dea o şansă, când eram doar un ţânc, să merg şi eu la cursul de tulburări ale Mişcării ţinut de profesorul Tolosa, omul care, când l-am rugat, mi-a scris o scrisoare de recomandare ca sa pot pleca din ţară la studii. Acelaşi om care, când m-am întors rezident în clinica lui, m-a tratat drept şi egal, şi am putut avea opinii divergente dar totuşi echilibrati unul şi celălalt în ce înseamnă argumentaţie medicală. Un munte de cunoaştere a fost Ovidiu Băjenaru, şi puţini vor mai fi vreodată ca el. Iar cât priveşte faptul că a luat infecţia cu coronavirus, respectiv că a dezvoltat complicaţii, şi corpul lui nu le-a putut surmonta, nu are nimic de a face cu ce am pierdut noi, poporul român, astăzi. Un MEDIC. Cât priveşte eu...Mi-a mai plecat un mentor, printre puţinii avuţi în ţara asta. Mă iertati, dar momentan nu mă simt #medicinromania”, a scris dr. Diaconu.
Din nefericire, prof.dr. Ovidiu Băjenaru s-a stins prea devreme, ar mai fi avut multe lucruri de împărtăşit lumii medicale această minte enciclopedică. Dar COVID-19 nu ţine cont de asta. În urmă cu două zile, un alt titan al medicinei, prof.dr. Benedek Istvan, medicul care a efectuat primul transplant de măduvă la un bolnav adult din România, fostul şef al Secţiei Clinice de Hematologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Mureş, a fost răpus tot de COVID-19.
