Ar putea un nou scor de risc să ajute la identificarea persoanelor cu cea mai mare probabilitate de a dezvolta demenţă cu o precizie de 14 ani înainte de debut? Oamenii de ştiinţă au pus la punct un instrument de screening bazat pe 11 factori de risc, care poate estima demenţa cu o precizie de până la 80%, potrivit unui recent studiu.
Cercetătorii au dezvoltat un scor de factori de risc în 11 puncte pentru a prezice debutul demenţei cu 14 ani înainte de termenul tipic de diagnosticare.
Scorul are o acurateţe de până la 80% în cazul populaţiei britanice.
Acesta ar putea fi utilizat ca instrument de screening iniţial pentru demenţă.
Milioane de persoane din întreaga lume trăiesc în prezent cu demenţă, o afecţiune neurodegenerativă progresivă care afectează memoria şi abilităţile cognitive.
Întrucât în prezent nu există un tratament pentru această boală devastatoare, strategiile de prevenţie sunt esenţiale pentru a reduce impactul demenţei asupra sănătăţii generale şi a calităţii vieţii unei persoane.
Cercetările sugerează că până la 40% dintre cazurile de demenţă ar putea fi prevenite prin abordarea a 12 factori de risc cheie, inclusiv un nivel scăzut de educaţie, fumatul şi hipertensiunea arterială.
Deşi există mai multe modele de prognostic pentru a prezice riscul de demenţă, acestea prezintă adesea limitări semnificative.
De exemplu, o analiză sistematică din 2019 a 61 de scoruri de risc de demenţă a constatat că doar opt dintre acestea au fost validate pe eşantioane externe.
Între timp, cele care au fost validate au avut adesea performanţe slabe şi inconsistente în validarea externă.
În plus, majoritatea cohortelor sunt din America de Nord.
Dacă aceste scoruri de risc se aplică sau nu la alte populaţii rămâne neclar.
Noi scoruri de risc care sunt validate extern şi care includ populaţii diverse sunt esenţiale pentru identificarea riscului de demenţă şi pentru îmbunătăţirea prognosticului demenţei, spun specialiştii.
Recent, cercetătorii au dezvoltat un scor de risc pentru demenţă format din 11 factori de risc care poate prezice până la 80% dintre cazurile de demenţă cu 14 ani înainte de debut.
Aceştia l-au numit UK Biobank Dementia Risk Score (UKBDRS).
Care sunt cei 11 factori cheie de risc de demenţă?
Pentru realizarea studiului, cercetătorii au examinat datele privind asistenţa medicală din UK Biobank de la 220.762 de persoane cu vârsta medie de 60 de ani.
Cercetătorii i-au urmărit pe participanţi timp de 14 ani.
De asemenea, au întocmit o listă de 28 de factori de risc şi de protecţie legaţi de demenţă.
După ce au analizat 80% din datele privind asistenţa medicală provenite din UK Biobank în lumina acestor factori, au identificat 11 care preziceau puternic riscul de demenţă.
Cei 11 factori sunt:
- vârsta;
- nivelul de educaţie;
- antecedente de demenţă în familie (părinţi);
- deprivarea materială sau sărăcia;
- antecedente de diabet;
- AVC (accident vascular cerebral);
- depresia;
- hipertensiune arterială (tensiune arterială ridicată);
- colesterol ridicat;
- faptul de a locui singur;
- faptul de a fi bărbat;
Pentru a testa fiabilitatea acestor factori de risc, cercetătorii i-au evaluat mai întâi folosind restul de 20% din datele UK Biobank.
În acest fel, au constatat că UKBDRS a prezis corect incidenţa demenţei la 80% dintre persoane.
În continuare, ei au testat scorul de risc pe date externe din studiul Whitehall II, care a inclus 2.934 de funcţionari publici britanici cu o vârstă medie de 57 de ani la începutul analizei.
Aceştia au fost urmăriţi timp de 17 ani.
În cele din urmă, au constatat că UKBDRS a prezis corect 77% din cazurile de demenţă din această cohortă.
În urma testelor de sensibilitate, cercetătorii au arătat că UKBDRS a estimat cel mai bine dacă o persoană avea probabilitatea de a dezvolta demenţă în următorii 14 ani.
Aceştia au adăugat că UKBDRS a obţinut rezultate comparabile cu testul APOE, care evaluează prezenţa unui biomarker genetic cheie pentru demenţă.
Testarea APOE a prezis 83% din cazurile de demenţă în eşantionul UK Biobank şi 79% din cazurile din studiul UK Whitehall II.
De asemenea, au constatat că UKBDRS a depăşit alte trei scoruri de risc de demenţă utilizate pe scară largă, care au fost, de asemenea, validate extern.
De ce creşte riscul de demenţă în cazul bărbaţilor?
Dr. Anita Szerszen, director al secţiei de geriatrie a pacienţilor internaţi la Spitalul Universitar Staten Island, care nu a fost implicat în studiu, a comentat rezultatele cercetării oferind posibile motive pentru care bărbaţii au un risc crescut în cazul demenţei.
Acest lucru poate fi o surpriză, deoarece datele de până acum au sugerat că femeile prezintă un risc mai mare pentru boala Alzheimer, cea mai frecventă formă de demenţă.
Dr. Szerszen a menţionat că, deşi există o prevalenţă mai mare a demenţei în rândul femeilor din cauza speranţei de viaţă mai mari a acestora, unii factori de stil de viaţă mai comuni la bărbaţi pot contribui la riscul mai mare de demenţă al acestora.
Printre aceştia se numără fumatul, consumul excesiv de alcool şi anumite expuneri profesionale la toxine de mediu.
La rândul său, dr. Joyce Gomes-Osman, specialist în terapii intervenţionale la Linus Health şi fizioterapeut, care nu a fost implicată în studiu, a menţionat că faptul de a fi bărbat poate creşte riscul de demenţă, deoarece bărbaţii au un risc cardiovascular mai mare decât femeile şi sunt mai puţin predispuşi să solicite asistenţă medicală.
Ce se întâmplă cu variabilele psihosociale?
Dr. Stella Panos, neuropsiholog şi director de neuropsihologie la Institutul de neuroştiinţe Pacific, din Santa Monica, California, care nu a fost implicată în studiu, a făcut câteva precizări pentru Medical News Today (MNT) asupra rolului variabilelor psihosociale, cum ar fi deprivarea materială şi traiul de unul singur, care pot creşte riscul de demenţă.
Potrivit medicului american, aceste variabile pot avea un impact indirect asupra sănătăţii creierului prin intermediul impactului lor asupra accesului la asistenţă medicală şi la alte activităţi care promovează sănătatea cardiovasculară şi cerebrală în timp, cum ar fi faptul de a avea un spaţiu sigur în care să te plimbi sau să te angajezi, o educaţie de calitate şi stimularea cognitivă, inclusiv stimularea socială.
„Aceşti factori sunt, de asemenea, asociaţi cu stresul cronic, care poate avea un efect direct asupra sănătăţii creierului în timp. Deprivarea materială, de exemplu, poate duce la niveluri mai ridicate de stres, care pot afecta direct creierul prin efectele neurotoxice ale cortizolului şi ale altor căi", a precizat dr. Panos.
Ea a adăugat că aceşti factori psihosociali pot produce, de asemenea, modificări ale expresiei genelor, cum ar fi o activitate crescută a genelor proinflamatorii, care pot avea un impact negativ asupra funcţiei creierului în timp.
Limitările studiului
Dr. Gomes-Osman a lăudat studiul pentru că a inclus o cohortă „bogată şi unică", alături de o metodologie atentă. Cu toate acestea, ea a remarcat că rezultatele sunt limitate, deoarece cohorta nu a fost diagnosticată cu demenţă folosind procese sau evaluări clinice care reprezintă standardul de aur.
O altă limitare, a spus ea, a fost faptul că au existat diferenţe majore între cele două eşantioane de studiu în ceea ce priveşte înregistrările medicale disponibile şi măsurătorile rezultatelor auto-raportate.
„Disponibilitatea mai multor date într-un cadru a dus la o sensibilitate mai mare pentru pacienţii din acel eşantion decât în celălalt eşantion", a remarcat ea.
Dr. Howard Pratt, director medical certificat la Community Health of South Florida (CHI), care nu a fost implicat în studiu, a comentat şi el limitările studiului.
„Studiul este limitat la parametrii pe care îi analizează. Dar, din moment ce nu cunoaştem cu adevărat cauza demenţei, nu ştim cu adevărat dacă punem toate întrebările corecte sau dacă analizăm toţi parametrii pe care trebuie să îi analizăm atunci când vine vorba de urmărirea riscului de demenţă", a spus el.
Diagnosticarea şi prevenirea demenţei
Dr. Katherine Ornstein, profesor şi director la Centrul pentru echitate în îmbătrânire din cadrul Şcolii de asistenţă medicală a Universităţii Johns Hopkins, care nu a fost implicată în studiul actual, a declarat pentru MNT că UKBDRC poate fi util pentru depistarea iniţială a demenţei.
Ea a menţionat că persoanele cu risc ridicat ar putea beneficia de un screening suplimentar, cum ar fi testele cognitive sau screeningul genetic.
Un alt beneficiu al instrumentului, a precizat ea, este că poate ajuta persoanele şi furnizorii de servicii medicale să vizeze şi să modifice comportamentele de sănătate înainte de apariţia demenţei.
„Nu avem un leac pentru demenţă, aşa că este esenţial să ne concentrăm pe prevenţie", a subliniat ea.
„Este important ca, în cazul în care furnizorii de servicii de sănătate împărtăşesc instrumentele de predicţie a demenţei cu pacienţii lor, să îşi facă timp să le explice ce înseamnă acestea şi, de asemenea, să le urmărească pentru a modifica comportamentele şi a ajuta la reducerea riscului. Demenţa este un diagnostic foarte înspăimântător şi este important ca pacienţii să înţeleagă că faptul că prezintă un risc mai mare decât alţii nu înseamnă că vor ajunge să aibă această afecţiune", a precizat medicul.
Studiul a fost publicat în luna august, în BMJ Mental Health.
