Peste 15.000 de pacienţi din România se confruntă cu Boli Inflamatorii Intestinale (BII), precum colita ulcero-hemoragică, boala Crohn. Sunt afectaţi atât vârstnicii, cât şi tinerii şi copiii. De altfel, pacienţii tineri au semnalat Asociaţiei Persoanelor cu Boli Inflamatorii Intestinale din România (ASPIIR) că una din principale provocări o reprezintă diagnosticul de multe ori întârziat, la peste 6 luni de la primele simptome. Prof. univ. dr. Lucian Negreanu, medic primar medicină internă şi gastroenterologie, şeful disciplinei medicină internă I şi gastroenterologie de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, preşedintele Clubului Român pentru Boala Crohn şi Colită Ulcerativă (RCCC), a precizat referindu-se la boala Crohn că ,,sunt cazuri în care boala este extrem de ascunsă, şi nu ajungi întotdeauna imediat să pui diagnosticul”.
Recent a fost celebrată Ziua Internaţională de luptă împotriva Bolilor Inflamatorii Intestinale 2022, printr-o conferinţă de presă organizată de Asociaţia Persoanelor cu Boli Inflamatorii Intestinale din România (ASPIIR), în parteneriat cu Societatea Română de Gastroenterologie şi Hepatologie (SRGH) şi Clubul Român pentru Boala Crohn şi Colită Ulcerativă (RCCC) la care au participat mai mulţi pacienţi cu BII din România şi care au povestit că au fost şi la 10 medici până să fie diagnosticaţi.
D-le prof. univ. dr. Lucian Negreanu de ce durează o perioadă foarte lungă până la punerea diagnosticului?
Răspunsul nu este întotdeauna simplu. De exemplu, în Franţa, într-o anumită zonă a Franţei, în nord, unde este o prevalenţă mare de BII, nici nu ţi se pune diagnosticul mai devreme de 6 luni. Se poate aştepta şi 2 ani ca să ai certitudinea că ai această boală. Pot concura mulţi factori.
Sunt cazuri când boala este extrem de ascunsă, debutează cu simptome extra-intestinale, cu simptome reumatologice sau oculare sau cu scădere ponderală, cu febră de etiologie incertă şi nu ajungi întotdeauna imediat să pui diagnosticul.
Sunt cazuri în care accesul la gastroenterolog nu e foarte facil şi sunt cazuri când lucrurile se confundă. Noi, în general, chiar facem în acest moment o campanie de educare.
Nu orice ileită, adică nu orice leziune a intestinului subţire înseamnă boală Crohn. Există o mulţime de alte lucruri care pot să dea exact acelaşi aspect, folosirea de antiinflamatorii, tuberculoza care nu e rară în România, limfomul, bolile infecţioase diverse şi sunt studii care arată că, de exemplu, pacienţi cu diaree acută sau febră care merg la gardă, rar au boală intestinală inflamatorie.
Invers, cred că ţine şi de o educaţie a pacienţilor ca în momentul în care au simptome îngrijorătoare, scaune cu mucus, cu sânge, scădere ponderală, durere abdominală, să nu ezite să meargă la gastroenterolog. Este în acest moment o campanie de conştientizare pentru cancerul colorectal, şi asta ne lipsea. Trebuie să facem acest lucru şi pentru bolile inflamatorii intestinale.
Există o prevalenţă ceva mai scăzută în România, nu ştim încă de ce. Pentru asta ne va ajuta Registrul Naţional de Boli Inflamatorii. Pe de altă parte, trebuie să zicem că nu de puţine ori avem aceeaşi situaţie ca şi în alte ţări, cu întârzieri care ajung la 2 ani aproape în medie în boala Crohn până la stabilirea diagnosticului. Şi aşa cum aţi auzit, sunt pacienţi care merg la mai mulţi medici până lucrurile devin evidente sau până când biopsiile au răsunet sau până au acces la o anumită investigaţie, care nu e întotdeauna accesibilă.
Se pot preveni aceste boli?
Da, se pot preveni. Există mai multe grupuri de cercetători în Statele Unite, în Israel, în Franţa care îşi propun să descopere aceste boli înainte de a se dezvolta. Şi aici cred că va fi viitorul.
Cercetătorii au căutat biomarkeri genetici sau la nivelul microbilor intestinali, au găsit astfel de gene sau de markeri şi gândiţi-vă ce ar însemna să poţi face nişte teste care să nu fie foarte scumpe şi să ştii că ai avea un risc mai mare să faci acest lucru. Ai fi mai atent în a lua antibiotice fără indicaţie, pentru că se pare că abuzul de antibiotice, mai ales la copii, se corelează cu această boală.
Poate ai fi atent cu suplimentele de vitamina D, de exemplu, ai folosi, le-ai utiliza dacă ai avea un astfel de risc, ai şti în mod cert să te duci sau să ai o atitudine proactivă să faci anumite teste neinvazive, cum e calcprotectina şi să vezi dacă se întâmplă ceva şi ai folosi o dietă echilibrată. Există dovezi certe şi recomandări că o dietă de tip mediteraneean previne şi în orice caz scade inflamaţia la pacienţii care au deja această boală.
Vitamina D poate să prevină BII?
Poate să încetinească sau să prevină şi sunt recomandări în acest sens. Antibioticele care sunt în România folosite în mod cert excesiv, folosirea lor la vârste pediatrice duc la boală inflamatorie intestinală la adult. E nevoie de mai multă conştientizare a rolului extrem de nociv al fumatului.
Odată diagnosticat cu boală Crohn, dacă continui să fumezi, jumătate din efectul terapiei aproape că dispare. Deci, toate lucrurile astea încercăm să le adresăm prin Asociaţia de Pacienţi (ASPIIR), prin Societatea Română de Crohn şi Colită. Registrul are o secţiune care e interactivă, adică pacientul poate trimite rapoarte către medicul curant în care să spună despre starea lui, să-şi evalueze starea de sănătate sau să trimită rezultate calcprotectinei fecală. Şi prin parteneriatele cu industria, avem inclusiv aplicaţii pe telefon care îţi permit să trimiţi o veste medicului că merită să mergi mai repede la el, că ceva s-a schimbat şi că trebuie să te controlezi, să zicem, mai agresiv decât ai face-o
în mod obişnuit.
Dar te poţi vindeca de BII?
Medicina actuală încearcă să vindece aceste boli, în sensul de a le aduce într-o stare de inactivitate. Nu ştim să întoarcem cursul, de aici şi interesul să afli cine e la risc. Acesta va fi viitorul: să schimbi microbiomul, să foloseşti medicamente înainte să se instaleze efectele bolii sau să ajungi să te operezi, să înveţi oamenii care au această boală să se monitorizeze activ.
La fel, s-a dat foarte multă putere pacienţilor, de aceea e important să avem parteneriat cu asociaţiile de pacienţi, pentru că ei pot să-şi monitorizeze anumiţi biomarkeri şi pot să vadă dacă lucrurile nu merg bine şi să meargă la medic şi să-l anunţe. Uite, lucrurile se schimbă. Există device-uri foarte simple, de la simptomatologie până la teste biologice care se pot face şi îţi permit să vezi că nu merge cum trebuie şi poţi să ajustezi terapii.
Vezi şi
