Pentru mulţi oameni, uitarea cheilor sau dificultatea de a planifica sarcini poate părea o parte normală a procesului de îmbătrânire, dar aceste scăpări pot fi, de fapt, simptomele a ceva mai grav: deficienţa cognitivă uşoară (MCI), care ar putea fi un semn timpuriu al bolii Alzheimer.
Din nefericire, majoritatea persoanelor care au MCI nu ştiu acest lucru, astfel încât nu pot profita de măsurile preventive sau de noile tratamente, cum ar fi un medicament recent aprobat pentru boala Alzheimer, care ar putea încetini progresia acestei maladii devastatoare.
Acestea sunt concluziile a două noi studii publicate în paralel de cercetătorii de la Colegiul de Litere, Arte şi Ştiinţe Dornsife din cadrul Universităţii din California (USC).
Într-unul dintre studii, publicat în revista Alzheimer's Research & Therapy, cercetătorii americani au analizat date de la 40 de milioane de beneficiari Medicare cu vârsta de 65 de ani şi peste şi au comparat proporţia diagnosticată cu rata aşteptată la această categorie de vârstă.
Ei au constatat că mai puţin de 8% din cazurile aşteptate au fost diagnosticate cu adevărat.
Cu alte cuvinte, din cele 8 milioane de persoane care se preconiza că vor avea MCI pe baza profilului lor demografic, care include vârsta şi sexul, aproximativ 7,4 milioane au fost nediagnosticate.
„Acest studiu este menit să crească gradul de conştientizare a acestei probleme", spune Soeren Mattke, directorul departamentului pentru sănătatea creierului din cadrul Centrului pentru cercetări economice şi sociale al USC Dornsife, care a condus cercetările.
Există o diferenţă măsurabilă între îmbătrânire şi declinul cognitiv patologic, iar detectarea timpurie a celui din urmă ar putea identifica acei pacienţi care ar putea beneficia de tratamentele pentru Alzheimer aprobate recent.
Prevalenţa MCI este influenţată de factori socioeconomici şi clinici, arată autorii.
Persoanele cu boli cardiovasculare, diabet, hipertensiune şi alte probleme de sănătate prezintă un risc mai mare de declin cognitiv, inclusiv de demenţă.
Aceste probleme de sănătate sunt mai răspândite în rândul membrilor grupurilor dezavantajate din punct de vedere istoric, inclusiv a celor cu un nivel de educaţie mai scăzut şi a americanilor de culoare şi hispanici.
Cercetătorii au constatat că detectarea MCI a fost şi mai slabă în aceste grupuri, ceea ce creşte îngrijorarea cercetătorilor, deoarece povara generală a bolii în aceste populaţii este mai mare.
„Ei sunt loviţi de două ori: au un risc mai mare şi totuşi rate de detectare mai mici".
Un al doilea studiu, publicat în Journal of Prevention of Alzheimer's Disease a avut în vedere 200.000 de medici de îngrijire primară şi a constatat că 99% dintre ei au subdiagnosticat MCI.
„Există cu adevărat doar o fracţiune infimă de medici în măsură să diagnosticheze MCI care ar găsi aceste cazuri suficient de devreme pentru un potenţial terapeutic maxim", explică Mattke.
Prin definiţie, MCI nu provoacă dizabilităţi, în timp ce demenţa este ea însăşi o afecţiune invalidantă care reflectă o afectare cognitivă mai gravă.
În cazul MCI, provocările la adresa funcţionării de zi cu zi tind să fie mai sporadice, spune Soo Borson, profesor şi clinician în medicina de familie la facultatea de medicină Keck din cadrul USC, director al Centrului BOLD pentru detectarea timpurie a demenţei, care nu a fost implicat în studii.
MCI se poate prezenta sub diverse forme: uitarea este cea mai cunoscută formă, spune specialiştii.
O altă formă poate afecta functionarea executivă, în principal eficienţa în realizarea lucrurilor şi dificultatea în rezolvarea unor sarcini care înainte erau mai uşoare, cum ar fi ţinerea evidenţei cheltuielilor bancare sau plata facturilor online.
Există chiar şi o formă comportamentală - în care pot predomina modificări uşoare ale personalităţii.
Aceste forme diverse adesea coexistă.
Este important să se înţeleagă faptul că MCI se referă la un nivel de funcţionare cognitivă şi nu la o anumită stare de boală, spun specialiştii.
Progresele recente în tratamentul celei mai frecvente cauze a MCI - boala Alzheimer - conferă o nouă urgenţă în privinţa îmbunătăţirii detectării MCI.
Există mai multe motive pentru care MCI ar putea fi atât de mult subdiagnosticat în Statele Unite, cred autorii.
Este posibil ca o persoană să nu fie conştientă sau să nu ajungă la nivelul de îngrijorare; un medic ar putea să nu observe semnele subtile sau să le observe, dar să nu introducă corect codul de diagnostic în fişa medicală a pacientului.
Un alt motiv important: Este posibil ca timpul din cadrul unei vizite la doctor să nu fie rezervat pentru a discuta sau a evalua sănătatea creierului, cu excepţia cazului în care vizita a fost planificată în mod expres pentru a include acest aspect.
Depistarea tulburărilor cognitive nu este dificilă, dar nu are loc fără planificare, spun autorii.
Ei remarcă faptul că detectarea MCI bazată pe risc - concentrarea atenţiei asupra persoanelor cu cel mai mare risc - ar ajuta la identificarea mai multor cazuri, deoarece timpul şi resursele ar putea fi concentrate asupra acelor persoane cu risc ridicat.
Testele digitale care ar putea fi administrate înainte de o vizită medicală ar putea, de asemenea, să ajute mai multe persoane să afle despre riscul lor cognitiv şi gradul lor actual de funcţionalitate.
Tratamentul timpuriu este vital, spune specialiştii, deoarece creierul este limitat în capacitatea sa de recuperare - celulele cerebrale, odată pierdute, nu mai cresc la loc, iar orice deteriorare nu mai poate fi reparată.
„Pentru MCI cauzată de boala Alzheimer, cu cât tratăm mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune", spune Mattke. „Asta înseamnă că fiecare zi contează, chiar dacă boala poate progresa lent", concluzionează el.
