Obezitatea este o boală metabolică cronică, cu etiopatogenie plurifactorială şi cu un răsunet clinic important, care a devenit o problemă globală de sănătate publică date fiind prevalenţa în creştere şi riscurile mari pentru sănătate ale complicaţiilor obezităţii.
Obezitatea este consecinţa unui dezechilibru energetic al organismului, între aportul alimentar crescut (aport caloric ridicat) şi consumul energetic scăzut (sedentarism, lipsa activităţilor fizice, metabolism bazal redus).
Consecinţele obezităţii sunt deosebit de grave pentru calitatea vieţii şi longevitatea pacienţilor, obezitatea provocând multiple dezechilibre metabolice şi cauzând o gamă largă de patologii, precum: hipertensiune arterială, dislipidemie, steatotohepatite, diabet zaharat, apnee în somn, afecţiuni cardiovasculare grave, artrită, insuficienţă venoasă cronică etc.
Ziua mondială a obezităţii este marcată anual la 4 martie şi este dedicată conştientizării problemelor de sănătate cauzate şi asociate cu obezitatea.
Clasificarea obezităţii
Principalul criteriu de definire a obezităţii se bazează pe valoarea indicelui de masă corporală (IMC), care reprezintă raportul dintre masa şi suprafaţa corporală:
- IMC între 25 şi 29,99 – supraponderalitate;
- IMC între 30 şi 39,99 – obezitate;
- IMC peste 40: obezitate morbidă.
Indicele de masă corporală se completează cu alte măsurători, precum circumferinţa taliei, valoarea tensiunii arteriale şi nivelul de colesterol din sânge, pentru încadrarea corectă a pacientului în clasa de risc corespunzătoare.
În funcţie de distribuţia grăsimii corporale, obezitatea se clasifică în:
- Obezitatea tip android, mai frecventă la bărbaţi, cu acumulare de grăsime corporală în partea superioară a corpului (abdominal, central). Acest tip de obezitate se asociază cu următoarele complicaţii medicale: hipertensiune arterială, hiperuricemie, dislipidemie, diabet zaharat etc.
- Obezitatea de tip ginoid, mai frecventă la femei, cu distribuirea grăsimii corporale în segmentul inferior al corpului (gluteofemural). Asociază adesea boală artrozică şi boală varicoasă, precum şi afecţiuni cardiovasculare.
Riscurile şi complicaţiile medicale asociate obezităţii
Obezitatea poate cauza numeroase complicaţii severe, afectând semnificativ calitatea vieţii şi speranţa de viaţă:
- Afecţiuni cardiovasculare – hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică.
- Neoplazii – excesul în greutate creşte incidenţa cancerelor. În cazul femeilor, obezitatea creşte semnificativ riscul de cancer endometrial, ovarian şi de col uterin, iar în rândul bărbaţilor creşte riscul de cancer de prostată.
- Diabet zaharat tip 2 – provocând un dezechilibru metabolic semnificativ, obezitatea creşte exponenţial riscul de a dezvolta diabet zaharat.
- Afecţiuni respiratorii – apnee obstructivă în somn.
- Tulburări endocrine – insulinorezistenţă, scăderea nivelului de progesteron la femei, respectiv a nivelului de testosteron la bărbaţi.
- Tulburări metabolice – dislipidemie, steatoză hepatică, steatohepatite, hiperinsulinemie.
Evaluarea clinică a obezităţii
Fiind o patologie ce prezintă riscuri medicale deosebite, obezitatea necesită o evaluare medicală complexă înainte de alegerea strategiilor terapeutice. Astfel, evaluarea clinică se bazează pe o anamneză minuţioasă, examen fizic complet şi analize de laborator.
Printre analizele de laborator necesare evaluării, se numără:
- Glicemia;
- Colesterolul total, HDL-colesterolul, LDL-colesterolul, trigliceridele;
- Acidul uric;
- Hormonii tiroidieni;
- Transaminazele (ALT/AST);
Aceste analize se pot completa cu alte investigaţii, precum ecografia abdominală, ecocardiografia, investigarea apneei în somn etc.
Abordarea terapeutică în obezitate
Având în vedere că obezitatea este o boală metabolică cronică ce poate provoca complicaţii medicale importante, abordarea terapeutică a pacientului obez necesită o succesiune de etape în cadrul unui program dedicat pacientului metabolic. Tratamentul obezităţii presupune un management clinic structurat şi integrat, cu strategii terapeutice eficiente, ce se adresează mecanismelor fiziopatologice implicate.
Managementul eficient al obezităţii include prevenirea creşterii în greutate, promovarea menţinerii greutăţii, gestionarea comorbidităţilor asociate obezităţii şi promovarea pierderii în greutate în mod realist, după evaluarea motivaţiei pacientului.
Menţinerea unei greutăţi corporale adecvate este unul dintre cele mai importante moduri de menţinere a stării de sănătate şi de evitare a riscului de îmbolnăvire iar acest lucru se poate realiza cu ajutorul programelor de consiliere şi evaluare metabolică, dedicate pacientului care suferă de obezitate. În cadrul acestor programe pacienţii sunt evaluaţi minuţios de către o echipă multidisciplinară formată din specialişti în tratamentul şi chirurgia obezităţii, scopul fiind evaluarea stării de sănătate, alegerea celei mai bune soluţii terapeutice, scăderea ponderală şi menţinerea unei greutăţi optime pe termen lung.
În funcţie de fiecare caz în parte, recomandările specialiştilor includ o serie de soluţii în vederea scăderii în greutate, ameliorării simptomatologiei unor afecţiuni asociate obezităţii şi menţinerii unei greutăţi optime.
După evaluarea pacientului, specialiştii pot recomanda modificarea stilului de viaţă prin adoptarea unui regim alimentar hipocaloric susţinut de activitate fizică zilnică, monitorizarea alimentaţiei zilnice de către pacient printr-un jurnal de alimentaţie şi activitate fizică, tratament medicamentos, sau intervenţie chirurgicală, în funcţie de caz.
Chirurgia obezităţii
Chirurgia bariatrică sau chirurgia obezităţii este indicată atunci când au eşuat toate celelalte metode încercate în vederea scăderii ponderale, precum dieta şi exerciţiile fizice.
Chirurgia bariatrică are indicaţii atunci când indexul de masă corporală este mai mare sau egal cu 40, sau este între 35 şi 40 dar asociază o patologie a cărei simptomatologie şi impact clinic s-ar diminua considerabil în cazul scăderii ponderale.
Intervenţiile chirurgicale din cadrul chirurgiei bariatrice sunt intervenţii minim invazive, efectuate laparoscopic. Acestea se clasifică în funcţie de mecanism, şi pot fi restrictive, malabsorbtive (alterează procesul digestiv) şi mixte (induc ambele mecanisme).
Intervenţiile chirurgicale restrictive limitează cantitatea de hrană ingerată şi cuprind:
- Gastric banding – o intervenţie chirurgicală minim invazivă laparoscopică, ce presupune montarea unui inel gastric reglabil pe stomac, împărţindu-l în două segmente inegale, ce comunică între ele printr-un canal permis de inel. Astfel, senzaţia de saţietate apare după consumarea unei cantităţi mici de alimente.
- Gastric sleeve – operaţia de „micşorare a stomacului”, o intervenţie chirurgicală ce presupune rezecţia ireversibilă a stomacului, aproximativ 80% din volumul său. În urma acestei intervenţii, stomacul este micşorat, însă funcţia rămâne neschimbată.
- Plicatura gastrică – o intervenţie chirurgicală bariatrică modernă, laparoscopică, ce presupune sutura mai multor pliuri din stomac cu fire chirurgicale neresorbabile. Rezultatul este reducerea volumului stomacului cu aproximativ 70%, fără rezecţia acestuia. Astfel, se restricţionează cantitatea de alimente consumată şi este favorizată o scădere ponderală rapidă.
Intervenţiile chirurgicale bariatrice mixte includ bypassul gastric şi diversia biliopancreatică. Bypassul gastric este o intervenţie chirurgicală bariatrică laparoscopică ce presupune crearea unui rezervor gastric de mici dimensiuni şi suturarea acestuia de o parte a intestinului subţire (ansă jejunală), ocolind astfel 90% din stomac şi o treime din intestin. Bypassul gastric duce la scădere ponderală prin mai multe mecanisme: noul stomac este micşorat şi necesită o cantitate mai mică de alimente iar printr-un segment de intestin subţire nu mai trece bolul alimentar, astfel scăzând aportul de calorii şi nutrienţi.
Program complex de tratament al obezităţii, la SANADOR
La Spitalul Clinic SANADOR, pacienţii beneficiază de o echipă integrată de specialişti în tratamentul şi chirurgia obezităţii iar pacientul metabolic este inclus în programul de consiliere şi evaluare preoperatorie, scopul fiind evaluarea stării de sănătate, alegerea celei mai bune soluţii chirurgicale, scăderea ponderală, menţinerea postoperatorie a unei greutăţi optime pe termen lung, dar şi supravegherea evoluţiei pacientului.
