O nouă abordare terapeutică dezvoltată de cercetători din Germania şi Singapore ar putea sta la bază unei noi generaţii de medicamente, mai eficiente în tratamentul osteoporozei.
Osteoporoza este o boală asociată îmbătrânirii foarte răspândită, afectând sute de milioane de persoane în întreaga lume. Potrivit estimărilor actuale, una din 3 femei şi unul din 5 bărbaţi cu vârsta peste 50 de ani suferă fracturi asociate osteoporozei.
Osteoporoza apare atunci când ţesutul osos vechi se pierde mai repede decât poate fi creat ţesutul nou, ceea ce face ca osul să devină slab şi fragil. Cauza afecţiunii este activitatea excesivă a unor celule de la nivelul oaselor numite osteoclaste, responsabile cu distrugerea ţesutului osos pe măsură ce se formează altul nou. Această activitate excesivă are ca efect reducerea densităţii osoase.
Printre cele mai importante tratamente folosite în prezent pentru osteoporoză se numără bifosfonaţii (etidronat, alendronat), care pot creşte densitatea osoasă şi reduce riscul de fracturi. Totuşi, tratamentul îndelungat cu astfel de medicamente generează efecte secundare nedorite, între care limitarea regenerării naturale a ţesutului osos.
Noua abordare terapeutică este propusă de prof. Christoph Winkler, de la Universitatea Naţională din Singapore, şi de prof. Manfred Schartl, de la Universitatea Julius-Maximilians din Würzburg, Germania.
Cei doi au publicat recent un studiu în PNAS care arată rolul unei mici proteine, CXCL9, în accelerarea formării de osteoclaste şi în activitatea excesivă a acestora, care determină apariţia osteoporozei. Acest efect al CXCL9 este obţinut prin receptorii CXCR3 de la precursorii osteoclastelor.
Cercetări anterioare au arătat că proteina CXCL9 şi receptorul CXCR3 au un rol în migrarea celulelor imune la zone de inflamaţie, cum ar fi în psoriazis sau în artrită reumatoidă. Ca urmare a acestor studii, au fost identificaţi inhibitori chimici ai CXCR3, care au avut, însă, un efect limitat în tratamentul psoriazisului.
Însă profesorii Christoph Winkler şi Manfred Schartl au studiat în laborator efectul acestor inhibitori ai CXCR3 în tratamentul osteoporozei şi au descoperit că sunt foarte eficienţi în blocarea creşterii numărului de osteoclaste – şi în protejarea oaselor de osteoporoză.
Cercetătorii arată că această nouă strategie terapeutică are mai multe avantaje, precum limitarea numărului de osteoclaste fără a bloca activitatea acestora – ceea ce permite regenerarea naturală a ţesutului osos.
