Afecţiunea recesivă rară caracterizată prin dizabilitate intelectuală, ataxie şi hipoplazie cerebeloasă şi pubertate întârziată cu hipogonadism hipogonadotropic (HH) a fost descoperită de cercetători de la King's College din Londra şi Universitatea din Milano.
Persoanele afectate poartă aceeaşi mutaţie homozigotă în gena PRDM13, care codifică un factor de modificare a cromatinei, ce reglează programele de transcripţie implicate în soarta celulelor (programarea celulelor să urmeze o anumită cale în diferenţierea celulară). Un heterozigot neafectat purtător al acestei mutaţii a fost identificat prin screeningul a 42 de indivizi neafectaţi din populaţia malteză, sugerând că această mutaţie este prezentă în populaţie într-un nivel scăzut.
Laboratorul Centrului de Biologie Craniofacială şi Regenerativă a universităţii King a obţinut un model de şoarece cu deficit de PRDM13 de la laboratorul Furukawa din Japonia şi şi-a propus să-l studieze pentru a identifica cauzele care stau la baza acestei afecţiuni. Cercetătorii au găsit dovezi că atât hipoplazia cerebeloasă cât şi fenotipurile reproductive au fost cauzate de defecte de specificare în populaţiile specifice de progenitori neuronali GABAergici (neuroni care produc GABA - acidul gama-aminobutiric, un neurotransmiţător cu acţiune inhibitoare, relaxantă, sintetizat în creier din acidul glutamic în prezenţa vitaminei B6), în cerebelul în curs de dezvoltare şi în hipotalamus.
Constatările sugerează că această afecţiune este în primul rând o boală de specificaţie anormală în soarta celulei în timpul dezvoltării. În consecinţă, cerebelul cu hipoplazie este deficitar în interneuronii din stratul molecular care au roluri critice în reglarea circuitelor cerebeloase. În hipotalamus, un nivel mai scăzut de neuropeptide Kisspeptin, un reglator important al hormonului eliberator al gonadotropinelor (LNRH) şi ajungerii la pubertate, s-a regăsit la şoarecii cu gena mutantă PRDM13.
Toate aceste constatări identifică gena PRDM13 ca un reglator critic pentru celulele neuronale din cerebel şi hipotalamus, şi oferă o explicaţie pentru apariţia hipogonadismului şi hipoplaziei cerebeloase în acest sindrom. Cercetarea a fost publicată în Journal of Clinical Investigation.
