Hormonul stresului măsurat în păr poate estima persoanele care sunt predispuse să sufere de boli cardiovasculare. Acestea sunt concluziile unei noi cercetări, prezentate în cadrul Congresului european privind obezitatea (ECO) din acest an, care s-a desfăşurat la Dublin, Irlanda (17-20 mai), care sugerează că nivelurile de glucocorticoizi (o clasă de hormoni steroizi secretaţi ca răspuns la stres) prezente în părul indivizilor ar putea indica care dintre aceştia sunt mai predispuşi să sufere de boli cardiovasculare (BCV) în viitor.
Nivelurile pe termen lung ale cortizolului din părul scalpului şi ale formei sale inactive, cortizonul din păr, sunt biomarkeri din ce în ce mai utilizaţi care reprezintă expunerea cumulativă la glucocorticoizi în lunile precedente.
Există un număr mare de dovezi care indică faptul că hormonii de stres cortizol şi cortizon afectează metabolismul organismului şi distribuţia grăsimilor, însă datele privind nivelurile acestor hormoni de stres şi efectul lor asupra rezultatelor pe termen lung ale bolilor cardiovasculare sunt puţine.
Un studiu efectuat pe peste 6.300 de persoane a constatat că nivelurile de cortizon din păr au fost cel mai puternic factor de predicţie a viitoarelor boli cardiovasculare la cei cu vârsta de 57 de ani sau mai tineri.
„Există o cantitate enormă de dovezi care arată că stresul cronic este un factor serios în determinarea stării generale de sănătate", spune autorul principal al studiului, dr. Eline van der Valk, de la Centrul Medical Universitar Erasmus din Rotterdam, Olanda.
Constatările cercetătorilor indică faptul că persoanele cu niveluri mai ridicate de glucocorticoizi în păr pe termen lung par să aibă o probabilitate semnificativ mai mare de a dezvolta în special boli cardiace şi circulatorii.
Pentru a afla mai multe, cercetătorii au analizat nivelurile de cortizol şi cortizon în 6.341 de mostre de păr de la bărbaţi şi femei adulţi (cu vârsta de 18 ani şi peste) înscrişi în Lifelines - un studiu multigeneraţional care include peste 167.000 de participanţi din populaţia nordică a Olandei.
Părul participanţilor la studiu a fost testat, iar participanţii au fost urmăriţi în medie timp de 5-7 ani pentru a evalua relaţia pe termen lung dintre nivelurile de cortizol şi cortizon şi incidentele de boli cardiovasculare.
În acest interval de timp, s-au înregistrat 133 de evenimente de BCV.
Oamenii de ştiinţă au ajustat factorii cunoscuţi ca fiind legaţi de un risc crescut de BCV, inclusiv vârsta, sexul, circumferinţa taliei, fumatul, tensiunea arterială şi diabetul zaharat de tip 2.
Cercetătorii au constatat că persoanele cu niveluri mai ridicate de cortizon pe termen lung au fost de două ori mai susceptibile de a suferi un eveniment cardiovascular precum un AVC sau un infarct miocardic, şi probabilitatea a fost de peste trei ori mai mare la cei cu vârsta de 57 de ani sau mai tineri.
Cu toate acestea, în jumătatea cea mai în vârstă a cazurilor de BCV (cu vârsta de 57 de ani şi mai mult), cortizonul şi cortizolul din păr nu au fost strâns legate de incidentul de BCV.
„Speranţa noastră este că analiza părului se poate dovedi în cele din urmă utilă ca un test care poate ajuta medicii să determine ce persoane ar putea avea un risc ridicat de a dezvolta boli cardiovasculare", spune profesorul Elisabeth van Rossum, cercetătorul principal al studiului de la Centrul Medical al Universităţii Erasmus.
Potrivit autorilor studiului, în viitor, ţintirea efectelor hormonilor de stres din organism ar putea deveni o nouă ţintă de tratament.
Aceştia au indicat şi câteva limitări ale studiului, printre care şi faptul că acesta a fost unul observaţional şi nu dovedeşte că stresul provoacă boli cardiovasculare, dar indică faptul că acestea sunt legate.
De asemenea, ei remarcă faptul că majoritatea participanţilor s-au autoidentificat ca fiind de culoare albă şi proveneau dintr-o singură zonă a Olandei, astfel că rezultatele ar putea să nu fie generalizabile la alte populaţii.
Autorii au mai precizat că, deşi vârsta, sexul, circumferinţa taliei, fumatul, tensiunea arterială şi diabetul zaharat de tip 2 au fost ajustate în cadrul analizei, este posibil să existe şi alţi factori nemăsuraţi care ar fi putut influenţa rezultatele.
