Cercetări publicate recent detaliază modul în care o echipă de oameni de ştiinţă, de la Universitatea Miguel Hernández, Spania, Institutul olandez de neuroştiinţe şi John A. Moran Eye Center de la Universitatea din Utah din Statele Unite, au creat cu succes o formă de vedere artificială pentru o femeie nevăzătoare cu ajutorul unui implant cerebral.
În articolul intitulat „Potenţiale evocate vizuale cu o matrice intracerebrală cu microelectrozi cu 96 de linii inserată în cortexul occipital uman", publicat pe 19 octombrie în The Journal of Clinical Investigation, dr. Eduardo Fernández de la Universitatea Miguel Hernández explică modul în care o reţea de electrozi penetranţi a produs o formă simplă de vedere pentru un pacient voluntar orb, o femeie în vârstă de 58 de ani.
Un neurochirurg a implantat o reţea formată din 100 de ace minuscule de microelectrozi în cortexul vizual al femeii nevăzătoare pentru a înregistra şi stimula neuronii situaţi în apropierea electrozilor. Femeia a purtat nişte ochelari echipaţi cu o cameră video în miniatură în timp ce un soft special a codificat datele vizuale colectate de cameră şi le-a trimis electrozilor localizaţi în creier. Matricea a stimulat apoi neuronii din jur să producă puncte albe de lumină, cunoscute sub numele de fosfene, pentru a crea o imagine.
Femeia nevăzătoare, o fostă profesoară de ştiinţe, fusese complet oarbă timp de 16 ani la momentul studiului. Ea nu a avut complicaţii în urma intervenţiei chirurgicale, iar cercetătorii au stabilit că implantul nu a diminuat sau afectat negativ funcţia creierului. Cu ajutorul implantului, ea a reuşit să identifice linii, forme şi litere simple evocate de diferite modele de stimulare. Pentru a o ajuta la folosirea protezei, cercetătorii au creat un joc video cu un personaj din popularul show de televiziune The Simpsons. Datorită aportului său în studiu şi a perspectivelor oferite, femeia a devenit şi co-autor al lucrării de cercetare.
„Aceste rezultate sunt foarte interesante, deoarece demonstrează atât siguranţa, cât şi eficacitatea metodei şi ar putea ajuta la realizarea unui vis mai vechi al multor oameni de ştiinţă, respectiv transferul de informaţii din lumea exterioară direct în cortexul vizual al indivizilor nevăzători, restabilind astfel o formă rudimentară de vedere. Deşi aceste rezultate preliminare sunt foarte încurajatoare, ar trebui să fim conştienţi de faptul că există încă o serie de întrebări importante fără răspuns şi că multe probleme trebuie rezolvate înainte ca o proteză vizuală corticală să poată fi considerată o terapie clinică viabilă", explică prof. Eduardo Fernández.
„Noul studiu oferă dovada de principiu şi demonstrează că descoperirile noastre anterioare în experimentele pe maimuţe pot fi transpuse şi la om. Această cercetare va deveni, cel mai probabil, un punct de referinţă pentru dezvoltarea de noi tehnologii care ar putea transforma tratamentul pentru orbire", adaugă prof. P. Roelfsema, coautor al studiului.
„Unul dintre obiectivele acestei cercetări este acela de a oferi unei persoane nevăzătoare mai multă mobilitate. Le-ar putea permite să identifice o persoană, o uşă sau maşini, le-ar putea spori independenţa şi siguranţa. Spre asta tindem", spune şi prof. R. A. Normann, de asemenea coautor al studiului.
Echipa de cercetare speră să folosească în următorul set de experimente un sistem mai sofisticat de codare a imaginilor, capabil să stimuleze mai mulţi electrozi simultan şi să obţină imagini vizuale mai complexe.
