În ultimii 30 de ani în oncologie s-au făcut progrese uriaşe care au îmbunătăţit radical şansa de supravieţuire a bolnavilor de cancer. Dar România mai are multe de făcut, fiindcă înregistrează decalaje importante faţă de alte state membre ale UE, potrivit profilului de ţară în materie de cancer.
În ţara noastră, cancerul este a doua cauză de deces după bolile cardiovasculare, reprezentând 19% din totalul deceselor. Cu toate astea, ,,cancerul nu este o condamnare. Astăzi putem vorbi deschis cu pacientul nostru. (...) Cel puţin în hematologie avem un model relevant - leucemia mieloidă cronică, o formă de leucemie în care până acum 22 de ani şansa de supravieţuire la cinci ani era de 10%. Astăzi 90% trăiesc la 10 ani. Este un succes fantastic”, a precizat prof.dr. Daniel Coriu, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), în cadrul unei conferinţe de Ziua Mondială de Luptă Împotriva cancerului, organizată de Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer.
Referindu-se la numărul medicilor oncologi din România, preşedintele CMR a subliniat că ,,în oncologia românească există o subdimensionare a resursei umane. Vorbim de oncologia medicală unde avem numai 580 de medici, în hemato-oncologie 320, radioterapie 194 de medici, iar în onco-hematologie pediatrică numai 18 medici.
Mult mai îngrijorător este distribuţia neomogenă a acestor specialişti. Astfel că mare majoritate a acestor medici, peste 60% sunt concentraţi în zonele universitare : Bucureşti, Cluj, Dolj, Iaşi, Timiş, Sibiu şi Mureş”.
În privinţa hematologilor, cinci judeţe nu au niciun hematolog, 7 judeţe au un singur hematolog, 10 judeţe au doi hematologi, a mai spus preşedintele CMR.
,,Numai dacă depistăm în stadii precoce maladia sau numai dacă prevenim apariţiei maladiei putem într-adevăr să spunem că începem să vedem luminiţa de la capătul tunelului”, a mărturisit conf. univ. dr. Adela Cojan, preşedintele CNAS,
Dar România stă prost la prevenirea şi combatarea cancerului aşa cum reiese din profilul de ţară privind cancerul, factorii de risc comportamental au prevalenţă mare în România fiind necesare eforturi suplimentare de prevenţie, depistare precoce.
,,Screeningul are o acoperire foarte scăzută cu precădere în rândul persoanelor cu venituri mici, şi cu un nivel de educaţie redus şi al celor care locuiesc în mediul rural”, a afirmat conf. univ. dr. Loreta Păun, consilier prezidenţial.
