Slăbirea muşchilor face parte din procesul natural de îmbătrânire, dar pentru persoanele cu sarcopenie, o afecţiune caracterizată prin pierderea masei musculare la vârstnici ca urmare a îmbătrânirii, declinul este anormal de rapid. Un nou studiu realizat de Institutul Karolinska din Suedia sugerează că stadiile incipiente ale sarcopeniei ar putea fi contracarate prin intervenţii la timp, menite să păstreze funcţia fizică şi cognitivă a indivizilor şi să gestioneze afecţiunile cronice.
Pe măsură ce îmbătrânim, începem să pierdem din masa musculară şi din funcţiile musculare. Când acest declin este mai extins sau mai rapid decât preconizat, este clasificat ca sarcopenie, o afecţiune comună la persoanele în vârstă, care scade adesea calitatea vieţii şi creşte riscul de fracturi osoase.
O echipă de la Institutul Karolinska a examinat acum modul în care diferiţi factori, cum ar fi sexul, vârsta, nivelul educaţional, modul şi stilul de viaţă şi afecţiunile cronice, au influenţat dezvoltarea sarcopeniei la persoanele cu vârsta de 60 de ani sau mai mult, pe o perioadă de 12 ani. Studiul a inclus peste 3.200 de persoane din SNAC-K - Studiul Naţional Suedez privind Îmbătrânirea şi Îngrijirea la Kungsholmen. La începutul studiului, aproape 10% dintre participanţi aveau sarcopenie, 27% aveau probabil sarcopenie şi puţin peste 63% nu aveau sarcopenie. Măsurători precum forţa de prindere, viteza de mers pe jos, viteza ridicării de pe un scaun de cinci ori la rând şi circumferinţa gambei au fost folosite pentru a evalua forţa şi masa musculară, precum şi performanţa fizică.
„Poate cel mai interesant rezultat a fost faptul că, după cinci ani, un număr aproximativ egal (puţin peste 10%) dintre persoanele cu sarcopenie probabilă, fie şi-au îmbunătăţit condiţia, fie aceasta s-a deteriorat. Acest lucru sugerează că sarcopenia este o condiţie dinamică care este modificabilă mai ales în stadiile iniţiale, şi asta este un mesaj plin de speranţă", spune autoarea studiului, Caterina Trevisan, cercetător afiliat la Departamentul de Neurobiologie, Ştiinţele Îngrijirii şi Societate, de la Karolinska.
Factorii care ar putea fi asociaţi cu o şansă crescută de îmbunătăţire a acestei afecţiuni şi cu o rată mai scăzută a mortalităţii, au fost activitatea fizică şi performanţe mai bune la testele cognitive. Alţi factori, precum un număr mai mare de afecţiuni cronice, sexul masculin şi vârstă înaintată au evidenţiat o corelaţie opusă. Pentru persoanele diagnosticate iniţial cu sarcopenie severă, probabilitatea de îmbunătăţire a fost scăzută, iar mulţi dintre indivizi au murit în timpul perioadei de urmărire, aproape 71%.
„Rezultatele noastre susţin necesitatea intervenţiei timpurii pentru a păstra funcţiile fizice şi cognitive şi pentru a gestiona afecţiunile cronice la persoanele în vârstă. Cu aceste mijloace am putea contracara, probabil, deteriorarea musculară şi deprecierea calităţii vieţii pe care o implică această afecţiune. Este nevoie acum de studii de intervenţie pentru a identifica modalităţi de a utiliza aceste rezultate pentru a contracara sarcopenia", spune Anna-Karin Welmer, lector superior la Departamentul de Neurobiologie, Ştiinţe ale Îngrijirii şi Societate la Karolinska, care a participat la studiu.
Rezultatele studiului au fost publicate la sfârşitul lunii trecute în Journal of Cachexia, Sarcopenia and Muscle.
