Adulţii tineri care sunt diagnosticaţi cu cancere de piele, colon sau cu alte malignităţi ar putea necesita tratamente diferite faţă de cele administrate pacienţilor mai în vârstă. Aceasta este concluzia principală a unui studiu care a comparat genomurile a 14 tipuri diferite de cancer care au afectat atât adulţii mai tineri, cât şi pe cei mai în vârstă. Rezultatele, publicate în Cell Reports, sugerează că mai multe caracteristici genetice distincte pot avea un rol cheie în identificarea opţiunilor specifice de tratament la adulţii tineri cu cancer.
Cel puţin două studii de dată recentă arată că rata de diagnosticare a cancerului la adulţii tineri este în creştere. Şi totuşi, cea mai mare parte a ceea ce se ştie despre tratarea diferitelor tipuri de cancer se bazează pe studii efectuate pe pacienţi mai în vârstă, ceea ce creează un aparent decalaj de cunoştinţe care trebuie adresat, spun autorii noului studiu.
Astfel, cercetătorii au comparat datele genomice pentru 14 tipuri diferite de tumori identificate la 1.757 de pacienţi adulţi care aveau sub 50 de ani, cu cele ale 3.608 de pacienţi de peste 50 de ani. Cercetătorii au folosit baza de date din Atlasul Genomului Cancerului, un proiect finanţat de Institutul Naţional al Cancerului din SUA.
Pentru fiecare tumoră, cercetătorii au comparat mutaţiile genetice, modificările cromozomiale, factorii sistemului imunitar tumoral şi potenţialul de tratament cu o terapie anti-cancer cunoscută. Apoi au validat rezultatele folosind probe suplimentare de la Consorţiul Internaţional pentru Genomul Cancerului.
Per ansamblu, rezultatele au arătat că fiecare tip de tumoră de la adulţii tineri ar putea fi diferenţiată de versiunile pacienţilor mai în vârstă printr-un set specific de trăsături distincte. De exemplu, proporţiile aferente mutaţiilor bine-cunoscute observate în glioamele de grad scăzut, un tip de tumoră pe creier, s-au schimbat foarte mult odată cu vârsta pacientului. Prin contrast, tumorile endometriale ale adulţilor tineri au arătat tendinţa de a avea mai multe mutaţii decât cele ale pacienţilor mai în vârstă.
Au existat şi unele tendinţe comune în toate tipurile de cancer. Cel mai important, rezultatele au sugerat că sistemul imunitar al adulţilor tineri a răspuns diferit la majoritatea tumorilor, inclusiv în cazul răspunsului celulelor macrofage şi dendritice, care intervin adesea în imunoterapiile anti-cancer.
De asemenea, cercetătorii au descoperit mai multe diferenţe între modul în care tumorile adulte tinere şi cele mai în vârstă pot răspunde la diferite opţiuni de tratament, cum ar fi medicamentele concepute împotriva mutaţiilor genei BRAF, care duc la apariţia cancerului. În acest caz, rezultatele au sugerat că medicamentele anti-BRAF pot oferi opţiuni eficiente de tratament pentru un procent mai mare de pacienţi adulţi tineri cu cancer de piele, faţă de cei mai în vârstă care au aceleaşi tumori. În schimb, pacienţii mai în vârstă cu cancer de colon pot beneficia mai mult de opţiunile de tratament anti-BRAF faţă de cei mai tineri.
Autorii au făcut accesibile aceste rezultate şi altor cercetători din domeniul cancerului. De asemenea, ei şi-au exprimat intenţia să lucreze şi cu alţi specialişti pentru a testa noi idei în combaterea tumorilor la adulţii tineri.
