Un nou studiu la scară largă, condus de oameni de ştiinţă de la Yale, stabileşte o legătură solidă între expunerea pe termen lung la ozon şi un risc crescut de tulburări cognitive la adulţii în vârstă.
La nivel global, poluarea aerului a fost mult timp considerată ca un factor de risc major pentru populaţia în vârstă. Particulele fine în suspensie care plutesc în concentraţii din ce în ce mai mari pot duce la demenţă şi alte dizabilităţi cognitive, iar cei afectaţi pot împovăra sistemele de sănătate din zonele cu populaţii în vârstă spun specialiştii. Însă, dincolo de particulele din aer, se cunosc puţine lucruri despre modul în care alţi poluanţi pot reprezenta un pericol similar.
În recentul studiu, care va fi publicat online în numărul din februarie a Environment International, cercetătorii s-au concentrat pe ozonul ambiental, un gaz foarte reactiv care se regăseşte în smogul din atmosferă. Ozonul aflat în straturile joase ale atmosferei este considerat un factor de poluare. Oamenii de ştiinţă au studiat datele a 10.000 de adulţi în vârstă din China şi au analizat felul în care expunerea pe termen lung la ozon ar fi putut afecta capacitatea lor cognitivă în timp.
Rezultatele i-au surprins pe specialişti. Fiecare creştere de 10 micrograme a nivelului mediei anuale a concentraţiei de ozon a crescut riscul de afectare cognitivă cu mai mult de 10%. Cercetătorii au descoperit că această asociere a avut loc chiar şi atunci când au omis factori individuali de risc, cum ar fi fumatul, consumul de alcool şi nivelul de educaţie. Astfel, adulţii în vârstă din China, care au fost expuşi la niveluri ridicate de ozon, au fost mai predispuşi să dezvolte dizabilităţi cognitive mai târziu în viaţă, indiferent de alte activităţi în care au fost implicaţi.
„Descoperirile noastre sugerează potenţiale beneficii în întârzierea progresiei declinului cognitiv în rândul adulţilor în vârstă, prin reducerea nivelurilor concentraţiei de ozon sub cele admise de OMS în noile reglementări privind calitatea aerului pentru poluarea cu ozon", a declarat Kai Chen, profesor asistent la şcoala pentru sănătate publică de la Yale şi autorul principal al studiului.
Echipa de cercetători a remarcat însă faptul că există şi limitări ale acestui studiu şi că datele observaţionale sunt insuficiente pentru a stabili o legătură cauzală între nivelul concentraţiei de ozon şi declinul cognitiv la adulţii în vârstă. Sunt necesare mai multe studii pentru a explora mecanismele din spatele capacităţii distructive a concentraţiei de ozon la om înainte ca o astfel de afirmaţie să poată fi făcută, spun autorii studiului. Mai mult decât atât, mulţi adulţi în vârstă din China îşi petrec cea mai mare parte a timpului în interior, iar nivelurile de poluare cu ozon din mediul interior ar putea fi diferite de mediile în aer liber, pe care cercetătorii le-au folosit în studiul lor.
Chiar şi aşa, studiul este primul care a stabilit această asociere pe o suprafaţă extinsă a populaţiei chineze, pe parcursul mai multor ani. Rezultatele se potrivesc cu descoperirile altor cercetători, în alte zone de pe glob. În ultimii ani, studii similare pe adulţii din Statele Unite şi din Taiwan au găsit, de asemenea, o asociere între expunerea la ozon şi o serie de boli neurologice.
Autorii studiului spun că rezultatele indică nevoia urgentă pentru reducerea expunerii la concentraţiile de ozon pe tot globul, într-un efort de a împiedica sistemele de sănătate să fie copleşite pe măsură ce poluarea creşte şi populaţia lumii îmbătrâneşte.
Ceea ce face această problemă mai urgentă, spune dr. Robert Dubrow, profesor şi director al facultăţii privind schimbările climatice şi sănătatea, de la Yale, şi unul dintre co-autorii studiului, este că "poluarea cu ozon este estimată să se înrăutăţească odată cu schimbările climatice. Strategiile de reducere a acestei ameninţări, pot contribui la menţinerea unei calităţi mai ridicate a vieţii în rândul adulţilor în vârstă şi pot aduce beneficii semnificative pentru sănătatea publică în cazul unei societăţi cu populaţie îmbătrânită".
