Valsartan, un medicament blocant al receptorilor angiotensinei II, îmbunătăţeşte funcţia cardiacă la pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică în stadiu incipient, arată un studiu clinic efectuat de cercetători de la Northwestern University, SUA.
Cardiomiopatia hipertrofică se caracterizează printr-o îngroşare anormală a muşchiului cardiac. Boala apare în urma unor mutaţii ale genelor care codifică sarcomerele, filamentele proteice esenţiale pentru contracţia corectă a muşchiului cardiac. În timp ce majoritatea pacienţilor sunt asimptomatici, boala se caracterizează prin hipertrofie ventriculară stângă (apare atunci când ventriculul stâng al inimii nu poate pompa sângele în mod corespunzător), fibroză miocardică (cicatrizarea muşchiului inimii) şi un risc crescut de insuficienţă cardiacă şi aritmie.
„Este pentru prima dată când identificăm un tratament care poate avea un impact asupra procesului subiacent bolii, spre deosebire de tratarea simptomelor. În plus, dacă putem întârzia progresia bolii, asta poate însemna în cele din urmă un impact semnificativ asupra riscului de moarte cardiacă subită în respectiva populaţie", a declarat dr. Philip Thrush, profesor asociat de pediatrie în cadrul Diviziei de Cardiologie la NU şi coautor al studiului.
Tratamentele existente în prezent pentru această afecţiune abordează doar simptomele bolii şi vizează încetinirea sau reglarea ritmului cardiac al pacientului. În consecinţă, terapiile care încetinesc progresia bolii şi abordează cauzele care stau la baza acesteia sunt extrem de necesare, iar medicamentul valsatran, un blocant al receptorilor angiotensinei II, a fost recomandat ca soluţie pentru a preveni dezvoltarea hipertrofiei.
Cercetările anterioare au demonstrat că un medicament similar al receptorilor de angiotensină II a împiedicat dezvoltarea hipertrofiei atunci când a fost administrat modelelor de şoareci carea aveau boală în stadiu incipient, sugerând astfel că şi valsartanul ar putea fi, de asemenea, un tratament eficient.
În recentul studiu clinic, mai mult de 170 de participanţi cu vârste cuprinse între 8 şi 45 de ani care au fost diagnosticaţi cu cardiomiopatie hipertrofică în stadiu incipient au fost randomizaţi pentru a primi, timp de doi ani, fie valsartan, fie un placebo. Participanţii au fost monitorizaţi apoi la un an şi respectiv doi ani, pentru a observa dacă au existat modificări ale anumitor caracteristici cardiovasculare, inclusiv grosimea peretelui ventricular stâng, masa şi volumul.
Per ansamblu, participanţii din grupul valsartan au manifestat îmbunătăţirea structurii şi funcţiei cardiace în comparaţie cu grupul placebo. Medicamentul a fost, de asemenea, bine tolerat de către participanţi, spun cercetătorii, încurajând investigaţii suplimentare privind efectele pe termen lung ale medicamentului şi determinarea timpului optim pentru administrare.
„Deşi ştim că este benefic să începem (tratamentul) devreme, nu ştim cât de devreme s-o facem ca să fie benefic (pacientului). Avem mulţi copii şi adulţi tineri despre care ştim că prezintă, din familie, mutaţiile care cauzează boala, dar continuă să aibă ecocardiograme, ECG-uri şi chiar RMN-uri cardiace normale, şi este dificil să generalizăm aceste constatări la o populaţie complet asimptomatică. O boală atât de rară este cu siguranţă o provocare, dar ca specialişti suntem datori faţă de aceşti pacienţi să depăşim limitele medicinei", a mai spus cardiologul.
Recentul studiu clinic a fost publicat în Nature Medicine.
