Un nou studiu realizat de o echipă de cercetători din Germania, la care a contribuit şi un om de ştiinţă român, arată rolul potenţial al biofactorilor în prevenirea şi tratamentul afecţiunilor asociate vârstei înaintate.
Studiul arată că schimbările demografice actuale vor duce la creşterea numărului de persoane în vârstă în deceniile următoare, ceea ce va însemna o majorare a incidenţei şi a poverii afecţiunilor asociate vârstei înaintate.
Astfel, aproape jumătate din cazurile de boli cardiovasculare, cancer, boala ficatului gras nonalcoolic, diabet zaharat şi demenţă sunt diagnosticate la persoane cu vârsta de peste 60 de ani.
Potrivit autorilor studiului, administrarea de biofactori poate reprezenta o strategie eficientă din punct de vedere al costurilor pentru prevenirea şi, în anumite cazuri, tratarea acestor afecţiuni asociate vârstei înaintate.
Deficitul de anumiţi nutrienţi a fost asociat cu un risc crescut de boli la bătrâneţe, în timp ce un aport ridicat reduce acest risc, potrivit literaturii ştiinţifice.
“Nutriţia, în general, şi aportul prin dietă al diferiţilor biofactori, esenţiali şi neesenţiali, reprezintă un determinant major al sănătăţii umane, precum şi al riscului de a dezvolta afecţiuni şi de mortalitate la populaţia în vârstă. Aceşti biofactori pot reprezenta o strategie eficientă din punct de vedere al costului pentru prevenirea şi, în anumite cazuri, tratarea bolilor asociate vârstei înaintate”, se precizează în studiu.
Cercetătorii examinează mai multe potenţiale beneficii ale biofactorilor în cazul mai multor afecţiuni. Astfel, este analizat rolul folatului în epigenetica afecţiunilor oncologice, al acizilor graşi omega-3 şi al fibrelor dietetice în prevenţia bolilor cardiovasculare, al vitaminei E în tratamentul steatohepatitelor nonalcoolice, al vitaminei D în prevenirea afecţiunilor neurodegenerative şi al tiaminei şi acidului alfa lipoic în tratamentul neuropatiei diabetice.
“Totuşi, lista biofactorilor cu potenţial efect benefic în prevenirea şi tratamentul afecţiunilor asociate vârstei înaintate nu este exhaustivă, pentru că există multe alte exemple”, arată autorii studiului.
Studiul arată că cel mai sigur aport de biofacturi este din alimente, existând riscuri foarte scăzute de doze excesive, care să provoace reacţii adverse.
În schimb, aportul de biofactori prin suplimente alimentare poate, în anumite cazuri, depăşi nivelul maxim care poate fi tolerat de organism, de accea trebuie realizat doar la recomandarea medicului.
“Astfel, este recomandat ca aportul adecvat de biofactori să se realizeze în primul rând printr-o dietă echilibrată. Totuşi, în anumite cazuri, precum în boala ficatului gras nonalcoolic sau în diabet zaharat, aportul prin dietă ar putea să nu fie suficient pentru obţinerea efectelor benefice, astfel că devine necesar consumul de suplimente alimentare”, menţionează studiul.
Printre autorii studiului se numără Ovidiu Alin Ştirban, de la Schön Klinik Nürnberg Fürth din Germania, iar în studiu este citat un studiu realizat de o echipă de cercetători români, coordonat de prof. univ. dr. Amorin Popa, profesor la Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea şi fost preşedinte al comisiei de diabet a Ministerului Sănătăţii. Studiul, numit “Evaluarea eficacităţii tratamentului cu benfotiamină şi acid alfa lipoic în polineuropatia diabetică senzitivă simetrică distală”, a fost publicat în 2019 într-o revistă ştiinţifică.
Autorii studiului propun şi o definiţie a biofactorilor, în condiţiile în care în prezent nu există o definiţie general acceptată în lumea ştiinţifică.
“Biofactorii sunt substanţe necesare organismului uman pentru funcţionarea fiziologică normală şi/sau pentru beneficii pentru sănătate şi/sau pentru activităţi biologice care previn îmbolnăvirea şi pot fi clasificaţi în endogeni (produşi de organism) sau exogeni (proveniţi din surse externe)”, este definiţia propusă de cercetători, care menţionează că sunt posibile şi alte subcategorii.
