Ortopedia şi traumatologia este un domeniu al medicinei care s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, prin progresul investigaţiilor imagistice, prin îmbunătăţirea semnificativă a tehnicilor operatorii minim invazive şi datorită dezvoltării tehnologiilor medicale utilizate în special în intervenţiile chirurgicale pentru protezarea articulaţiilor afectate.
Medicii ortopezi tratează pacienţi de toate vârstele, de la nou-născuţi care suferă de diverse anomalii de dezvoltare osoasă, la atleţi şi sportivi care au nevoie de operaţii artroscopice minim invazive, până la vârstnicii afectaţi de patologiile asociate degenerării sistemului osos.
Afecţiunile ortopedice sunt multiple şi pot fi tratate medical, cu medicamente, conservator, prin exerciţii fizice şi de recuperare, ortopedic sau prin intervenţii de chirurgie ortopedică.
Cum se stabileşte tipul de tratament ortopedic?
Afecţiunile tratate de medicul ortoped variază în funcţie de localizarea şi modul de producere a acestora: traumatisme, traumatologie sportivă, boli inflamatorii, boli degenerative, afecţiuni congenitale, afecţiuni oncologice etc.
În vederea stabilirii diagnosticului de certitudine şi pentru adoptarea conduitei terapeutice adecvate fiecărui caz, pe lângă examinarea clinică minuţioasă, medicul ortoped poate recomanda efectuarea unor investigaţii paraclinice: analize de laborator, examene de radiologie şi imagistică medicală – radiografie, tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN), osteodensitometrie, ecografie musculo-scheletală etc.
Tipuri de intervenţii chirurgicale
Printre intervenţiile chirurgicale practicate de medicii chirurgi ortopezi se numără:
- artroplastia sau înlocuirea unei articulaţii este practicată în special în tratamentul artrozelor avansate, când articulaţia degradată este înlocuită cu o proteză;
- artroscopia, o metodă minim invazivă de tratament pentru afecţiunile articulare;
- fixarea internă, prin care mai multe fragmente osoase rezultate prin fractură sunt reaşezate şi apoi fixate în poziţia corectă; se realizează cu plăci, şuruburi şi tije, având ca scop refacerea osului;
- osteotomia – pentru corectarea diformităţilor osoase;
- intervenţii la nivelul ţesuturilor moi, precum repararea tendoanelor sau a ligamentelor rupte; la nivelul articulaţiilor, acestea sunt foarte frecvent artroscopice.
Chirurgia ortopedică minim invazivă
Metoda cel mai frecvent utilizată pentru diagnosticul şi tratamentul minim invaziv în afecţiunile articulare este artroscopia. Prin această tehnică, medicul ortoped poate vizualiza, diagnostica şi trata leziunile apărute în interiorul unei articulaţii. Prin intermediul unei incizii foarte fine, se introduce un instrument subţire, conectat la o cameră video şi la o sursă de lumină, şi astfel se pot vizualiza cu mare precizie structurile articulaţiei pe un monitor. În funcţie de indicaţia operatorie, intervenţia exploratorie poate continua cu intervenţia terapeutică, introducându-se şi instrumentele chirurgicale miniaturizate de asemenea prin incizii fine.
Cel mai adesea, artroscopia se utilizează în patologia articulaţiilor mari: genunchi, umăr, cot, pumn (sindromul de tunel carpian), şold, gleznă şi picior.
Avantajele chirurgiei ortopedice minim invazive
Un mare avantaj al artroscopiei este reprezentat de recuperarea postoperatorie considerabil mai rapidă în urma intervenţiilor chirurgicale deschise. De asemenea, printre avantajele importante ale artroscopiei se numără: precizia diagnosticului intraoperator, riscurile operatorii scăzute şi riscurile minime de complicaţii intraoperatorii semnificative.
Pentru leziuni ale ligamentelor şi ale meniscului, tratamentul este exclusiv artroscopic şi constă în introducerea în interiorul articulaţiei genunchiului prin intermediul unei incizii foarte fine a unui artroscop (tub flexibil dotat cu o cameră) cu ajutorul căruia se realizează inspecţia articulaţiei şi rezolvarea leziunii meniscale folosind nişte instrumente speciale, extrem de fine, introduse printr-o a doua incizie fină.
Recuperarea după intervenţia chirurgicală ortopedică
Recuperarea după intervenţia artroscopică este dictată de tipul intervenţiei. În meniscectomiile parţiale, recuperarea se realizează uşor şi rapid, pacientul poate merge imediat după operaţie şi îşi reia progresiv activităţile fizice, în scurt timp.
În cazul suturilor meniscale, recuperarea este mai laborioasă, deaorece genunchiul trebuie imobilizat în orteză, iar pacientul urmează un program de recuperare specific.
Ortopedie modernă, la Spitalul Clinic SANADOR
La Spitalul Clinic SANADOR, medicii Secţiei de Ortopedie şi Traumatologie colaborează strâns cu medicii radiologi şi cu specialiştii în medicină fizică şi de reabilitare, în vederea stabilirii unui diagnostic precis şi pentru a asigura pacienţilor un plan terapeutic integrat, complex, care să includă şi recuperarea postoperatorie.
Secţia de Ortopedie şi Traumatologie din Spitalul Clinic SANADOR dispune de medici supraspecializaţi în tipuri de intervenţii şi regiuni anatomice, asigurând pacienţilor servicii medicale de înaltă calificare, iar patologia ortopedică tratată este vastă şi include afecţiuni ale aparatului locomotor de cauze diverse: traumatisme, traumatologie sportivă, afecţiuni inflamatorii, boli degenerative, boli congenitale, boli oncologice.
La Spitalul Clinic SANADOR cei mai experimentaţi chirurgi rezolvă cu acurateţe şi precizie cazuri complexe, folosind cele mai moderne tehnici. Intervenţiile ortopedice de care pot beneficia pacienţii includ:
- intervenţii corectoare de ax al membrului inferior – osteotomii tibiale sau femurale;
- artroplastii primare sau de revizie la nivelul umărului, şoldului şi genunchiului;
- osteotomii de corecţie pentru monturi (hallux valgus) sau alte diformităţi ale piciorului;
- reconstrucţii ligamentare la nivelul genunchiului şi gleznei;
- artroscopia umărului sau a genunchiului;
- stabilizarea umărului/articulaţiei acromio-claviculare;
- refacerea tendoanelor coafei rotatorilor la nivelul umărului;
- reducerea şi fixarea fracturilor;
- rezecţii – reconstrucţii în patologia oncologică osoasă.
