Acesta face ca animalele să dorească să mănânce mai puţin şi se găseşte la niveluri de 100 de ori mai mari la femeile însărcinate.
Un nou studiu, condus de Universitatea din Copenhaga, raportează, de asemenea, ca acest hormon face ca insulina să funcţioneze mai bine la rozătoare.
Deşi rolul său în corpul uman rămâne învăluit în mister, se pare că hormonul GDF15 ar putea fi capabil să îi ajute pe diabetici şi persoanele supraponderale.
Peste 500 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de diabet. Aproximativ 2,6 miliarde sunt supraponderali.
Un lucru pe care ambele grupuri îl au în comun este faptul că hormonul insulină nu funcţionează nici pe departe la fel de bine ca în cazul persoanelor sănătoase şi cu o greutate normală.
Ca atare, cercetătorii sunt de mult timp dornici să înţeleagă mai bine procesele care afectează funcţia insulinei în corpul uman, pentru a putea dezvolta noi medicamente şi tipuri de tratament.
În studiul lor, cercetătorii de la Departamentul de Nutriţie, Exerciţiu şi Sport (NEXS) al Universităţii din Copenhaga au studiat modul în care GDF15afectează sensibilitatea la insulină, la rozătoare.
Echipa este prima care a descoperit că GDF15 îmbunătăţeşte de fapt sensibilitatea la şoareci şi şobolani, făcându-i mai apţi să-şi regleze glicemia şi să absoarbă energia în muşchi.
„Sensibilitatea crescută la insulină este un indicator important al sănătăţii şi este esenţială pentru evitarea diabetului zaharat de tip 2, a hipertensiunii arteriale şi a bolilor cardiovasculare", explică profesorul Erik Richter, autorul principal al studiului.
„Faptul că suntem acum capabili să demonstrăm un efect benefic al GDF15 la rozătoare ridică perspective interesante", spune cercetătorul danez.
Şobolanii supraponderali au pierdut în greutate, iar cei slabi au beneficiat de o acţiune îmbunătăţită a insulinei
Studiile anterioare au demonstrat, printre altele, faptul că hormonul a determinat rozătoarele obeze să piardă în greutate, acţionând ca un inhibitor al apetitului.
În noul studiu, cercetătorii danezi au vrut să vadă dacă rozătoarele de talie slabă beneficiază de hormonul GDF15, chiar dacă nu slăbesc.
Experimentele au arătat că o doză mică de GDF15 administrată animalelor la două zile, în trei ocazii, a îmbunătăţit acţiunea insulinei.
„Deoarece sunt necesare doze destul de mari de GDF15 pentru a reduce pofta de mâncare, rozătoarele slabe nu au slăbit cu dozele mici pe care le-am administrat. Cu toate acestea, sensibilitatea lor la insulină s-a îmbunătăţit. S-a dovedit că în primul rând ficatul şi ţesutul lor gras au fost cele care au crescut sensibilitatea la insulină, şi nu muşchii, aşa cum am anticipat", a declarat marţi, Richter, într-un comunicat al universităţii.
O sensibilitate ridicată la insulină este un bun indicator de sănătate, deoarece o sensibilitate scăzută la insulină - numită rezistenţă la insulină - pune presiune asupra secreţiei de insulină în pancreas şi poate duce, printre altele, la apariţia diabetului zaharat de tip 2.
Capacitatea hormonului de a acţiona ca un inhibitor al apetitului a fost testată şi pe oameni - dar fără rezultate la fel de pozitive, greaţa fiind un efect secundar. Starea de greaţă a fost, de asemenea, observată şi în cazul altor formulări de inhibitori ai apetitului.
Potrivit cercetătorilor, rămâne de studiat dacă hormonul GDF15 creşte şi sensibilitatea la insulină la om.
Multe efecte ciudate în organism
Hormonul de răspuns la stres GDF15 nu este necunoscut în rândul oamenilor de ştiinţă datorită faptului că este secretat într-o gamă foarte diversă de stări fiziologice.
De exemplu, concentraţiile de GDF15 cresc în timpul activităţii fizice, odată cu îmbătrânirea şi la persoanele supraponderale sau care se luptă cu boli grave precum cancerul sau bolile de inimă.
Pe lângă reglarea apetitului, stării de greaţă şi vărsături, GDF15 este şi un inhibitor al celulelor T, evitând un răspuns imun din partea organismului matern faţă de făt.
La femeile însărcinate, nivelurile hormonului sunt ridicate de 100 de ori peste normal.
De asemenea, cu cât condiţia fizică a unei persoane este mai bună, cu atât mai scăzute sunt nivelurile de GDF15 în sânge, în stare de repaus.
Am putea fi tentaţi să considerăm GDF15 ca fiind un biomarker invers al stării generale de sănătate - cu cât GDF15 este mai scăzut în repaus, cu atât mai bine. Dar, ca şi în cazul tuturor celorlalte condiţii fiziologice în care acest hormon misterios este implicat într-un fel sau altul, iar cercetătorii încă nu ştiu exact ce rol joacă GDF15.
„Hormonul iese în evidenţă pentru că este secretat în atât de multe situaţii diferite, fără ca noi să înţelegem pe deplin de ce şi care este efectul său", explică Erik Richter.
„Pe de o parte, putem observa că îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină la şoareci, ceea ce reprezintă un efect fiziologic pozitiv, ar, în acelaşi timp, este un hormon care creşte în diferite tipuri de stres. Cum anume se leagă toate acestea este ceva ce trebuie să investigăm mai amănunţit", a concluzionat cercetătorul danez.
Despre studiu şi hormonul GDF15
Hormonul GDF15 (factorul 15 de creştere şi diferenţiere) se găseşte în sânge şi creşte ca urmare a diferitelor tipuri de stres.
Acest lucru se poate datora diferitelor boli, cum ar fi cancerul şi bolile de inimă, sau din cauza activităţii fizice şi a sarcinii.
GDF15 creşte, de asemenea, sensibilitatea la insulină la rozătoare, potrivit noii cercetări efectuate de Departamentul de Nutriţie, Exerciţiu şi Sport (NEXS) al Universităţii din Copenhaga.
Rezultatele acestui studiu, publicat acum în renumita revistă ştiinţifică Cell Metabolism, contribuie la cunoştinţele generale despre acest hormon.
