Autorităţile sanitare trag un semnal de alarmă după ce, începând din toamna acestui an şi până în luna decembrie, mai multe ţări din Europa au raportat că au identificat poliovirusul în probele colectate de la staţiile de tratare a apelor reziduale. Niciuna dintre aceste ţări nu a raportat cazuri reale de poliomielită, o boală extrem de contagioasă care afectează mai ales copiii mici şi care poate invada sistemul nervos şi provoca paralizie şi chiar deces în cazurile grave.
Poliomielita este o infecţie virală severă care afectează în principal sistemul nervos şi poate provoca paralizie la copii. Este cauzată de poliovirus, care se înmulţeşte în intestine şi se răspândeşte în principal prin contaminarea cu materii fecale infectate, pe cale fecal-orală.
Autorităţile sanitare spun că ţările europene ar trebui să îşi intensifice eforturile de imunizare şi de supraveghere a virusului poliomielitei (poliovirus) după ce acesta a fost identificat în apele reziduale din mai multe ţări europene.
Pe fondul ratelor scăzute de vaccinare împotriva poliomielitei, Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) din România recomandă recuperarea dozelor nefăcute la copii, după ce poliovirusul a fost descoperit în probele colectate de la staţiile de tratare a apelor reziduale din mai multe ţări europene: Spania, Polonia, Germania, Finlanda şi Regatul Unit
De asemenea, există risc ridicat de apariţie a unei epidemii în Ucraina şi Bosnia şi Herţegovina, din cauza imunităţii scăzute antipolio a populaţiei.
„Suntem cu 20 de procente sub acoperirea optimă, lucru care ne face vulnerabili împotriva acestei boli foarte grave”, afirmă medicul Simin Aysel – Florescu, managerul Spitalului de Boli Infecţioase Victor Babeş din Capitală, citată de news. ro.
În data de 17 decembrie INSP a trimis o înştiinţare către Centrele Regionale de Sănătate Publică din Cluj-Napoca, Craiova, Galaţi, Iaşi şi Timişoara dar şi spre Ministerul Sănătăţii, după ce un raport săptămânal privind ameninţările de sănătate publică prin boli transmisibile, publicat de ECDC în 13 decembrie arăta că în perioada septembrie-decembrie 2024, Spania, Polonia, Germania, Finlanda şi Regatul Unit au raportat virusul poliomielitic vaccinal în apele uzate.
În înştiinţare se mai precizează şi că ţări precum Ucraina şi Bosnia şi Herţegovina sunt expuse unui risc ridicat de apariţie a unei epidemii de poliomielită tocmai pe fondul acoperirii vaccinale scăzute şi din aceste ţări.
În acest context România este vulnerabilă în faţa îmbolnăvirilor având în vedere că acoperirea vaccinală este în continuă scădere: conform INSP, acoperirea vaccinală la DTPa – HB-VPI este de numai 76,7%, faţă de 90-95% cât este nivelul optim de acoperire vaccinală, pentru prevenirea răspândirii bolii
INSP recomandă astfel recuperarea dozelor pierdute, încă nefăcute la copii, doze cuprinse în schema gratuită de vaccinare
Prof. dr. Simin Aysel - Florescu, managerul Spitalului de Boli Infecţioase Victor Babeş din Capitală a explicat pentru sursa citată întreg contextul în care vine recomandarea INSP către Centrele Regionale de Sănătate Publică din România.
„Din păcate, această situaţie este de câţiva ani, ani în care ţările dezvoltate, pe lângă Afghanistan, Pakistan, găsesc virusul polio sălbatic în apele uzate. Aceasta este o metodă epidemiologică de supraveghere a virusului polio, care se poate aplica oriunde dar pe care o utilizează mai mult cei care au un sistem de sănătate foarte bine pus la punct. Existenţa acestor cazuri în care apare virusul izolat în apele uzate arată clar că circulă cumva în comunitatea respectivă.
Virusul poliomielitei este un virus care se transmite pe cale digestivă, deci se elimină şi pe cale digestivă şi de aceea se caută în apele uzate, pentru a vedea circulaţia lui.
Dincolo de cazurile clinice de boală pe care speram să nu le vedem în viaţa asta, se pare că există riscul să începem să le vedem şi noi. Partea proastă este că acest virus polio circulă, circulă în destul de multe locuri şi cauza pentru care circulă este scăderea ratei de vaccinare la nivel global”, a explicat medicul.
Conform estimărilor Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), este posibil ca, între 2012 şi 2021, până la 2,4 milioane de copii din Uniunea Europeană să nu fi fost vaccinaţi împotriva poliomielitei.
De asemenea, este posibil ca persoanele care călătoresc din zone cu risc ridicat – cum ar fi Afganistan şi Pakistan, unde poliomielita este încă endemică – să nu fie complet vaccinate, ceea ce le-ar putea face vulnerabile în cazul în care virusul circulă la nivel local.
„Acest lucru arată că avem regiuni de persoane subvaccinate nu numai în Polonia, ci şi în Europa”, a declarat anterior pentru Euronews Health dr. Thea K Fischer, profesor la Universitatea din Copenhaga şi co-fondator al Reţelei europene a enterovirusurilor non-polio.
Raportul ECDC din 13 decembrie vine în contextul în care Europa a fost declarată liberă de poliomielită în anul 2002.
Tulpina identificată ]n apele reziduale provine dintr-un vaccin oral împotriva polio, vaccin care conţine virus slăbit. Virsul este inofensiv în mod normal, însă dacă circulă mai mult timp în comunităţi cu imunizare scăzută, poate redeveni periculos, explică dr. Simin Aysel Florescu.
Virusul polio sălbatic are trei feluri de tulpini, două dintre ele au fost eliminate din circulaţie prin vaccinare, mai există încă una în circulaţie, dar în acelaşi timp mai există în circulaţie şi un virus polio derivat din vaccin, virus polio vaccinal, spune medicul.
„Există două tipuri de vaccin, există vaccin cu virus viu atenuat care se administrează oral, cele două picături puse pe o bucăţică de zahăr, vaccinul polio administrat oral, viu atenuat. Acesta este foarte util în comunităţi unde este greu să vaccinezi cu celălalt tip de vaccin, vaccinul inactivat polio care se administrează injectabil, deci în comunităţi în momentul în care administrezi vaccinul viu atenuat pe cale orală, determini imunizarea şi a celor din jurul copilului respectiv, se creează o imunitate de grup, tocmai virusul se elimină digestiv, este cu virulenţă scăzută şi imunizează şi pe ceilalţi din jur şi în felul ăsta acoperirea vaccinală se realizează mai rapid şi mai eficient. Asta pentru comunităţile care au o rată sau o dificultate mare de vaccinare. Celălalt, vaccinul cu virus inactivat care se administrează injectabil şi este şi în schemele noastre de vaccinare din ţară de ceva timp, este cel care este injectabil şi de la care nu se poate întâmpla nimic, imunizează copilul respectiv" a precizat dr. Simin Aysel Florescu.
Potrivit acesteia, vaccinarea cu virus viu atenuat este foarte utilă în comunităţile cu un nivel sanitar scăzut, la care accesibilitatea la vaccin este mică, până la acoperirea vaccinală.
„În momentul în care acoperirea vaccinală este bună, nu are cum să mai circule nici cel atenuat, chiar dacă circulă, nu are pe cine să infecteze, dacă acoperirea vaccinală este bună, iar în acest moment tendinţa pe plan international este să se renunţe la cel atenuat, în zonele unde există acoperire bună, să treacă toată lumea la cel inactivat, injectabil", precizează medicul.
Potrivit acesteia, ambele tipuri de vaccinuri sunt eficiente.
„Problema este că, dacă acoperirea vaccinală nu este bună şi din păcate asta este o situaţie pe care inclusiv INSP o semnalează în România că ar fi un 70 şi ceva % acoperirea vaccinală, atunci există riscul să apară cazuri, ca la orice boală la care acoperirea vaccinală nu este suficientă”, spune prof. dr. Aysel – Florescu.
Nivel critic de acoperire vaccinală împotriva bolii, în România. Suntem cu 20 de procente sub acoperirea optimă, lucru care ne face vulnerabili împotriva acestei boli foarte grave. Pentru poliomielită nu există tratament antiviral. Boala poate duce la paralizii ireversibile ale membrelor şi chiar deces, prin complicaţii grave, inclusiv respiratorii.
„Gândiţi-vă că o acoperire vaccinală bună, care să prevină focare, îmbolnăviri în comunităţi este de 95%. Deci la noi, pentru polio, dar şi celelalte tipuri pentru că de obicei sunt vaccinuri cu mai multe valenţe care includ şi polio inactivat la noi, acoperirea fiind undeva pe la 75% la noi, este cu 20 de procente sub cea eficientă. Lucrul acesta este foarte grav, pentru că implică atât polio, cât şi celelalte tipuri, difterie, tuse convulsivă, rujeolă, infecţii cu haemofillus, tetanus, etc. Şi din păcate ceea ce vedem acum că s-a întâmplat cu rujeola şi se întâmplă în continuare şi ce s-a întâmplat şi se întâmplă în continuare şi cu tusea convulsivă poate continua cu polio şi cu celelalte boli la care lumea a renunţat să se mai vaccineze, copiii în special" explică medicul.
Ce se poate întâmpla dacă apare un caz la noi în ţară. „Vom vedea din păcate în zilele noastre cazuri de polio”
„Ne prinde pe un picior foarte greşit şi, din păcate, nu este vina autorităţilor şi nici a cuiva anume, este o situaţie destul de extinsă la nivel de Europa şi la nivel mondial. Pe scurt, vom vedea, din păcate, în zilele noastre, cazuri de polio. Lumea are senzaţia că este un fel de gripă care trece. Nu, poliomielita determină paralizii definitive la nivelul membrelor sau deces. Deci ori rămâne copilul paralizat pentru totdeauna, nu sunt remisive, nu se poate face nimic, ori chiar moare prin tulburări şi mai grave, inclusiv respiratorii care apar în cadrul bolii, de asemenea sunt ireversibile. Pentru acest tip de virus nu există tratament antiviral. Deci complicaţiile sunt posibile la oricare dintre cei care fac această boală şi singurul mod în care ne putem feri de ea este vaccinarea”, a explicat pentru sursa citată managerul Spitalului de Boli Infecţioase Victor Babeş din Capitală.
Deocamdată în ţările semnalate nu au fost înregistrate cazuri de îmbolnăvire în rândurile populaţiei, însă prezenţa virusului în apele uzate este un semnal de alarmă.
Poliomielita a fost declarată eradicată în Europa în 2002 datorită succesului programelor de vaccinare, care poate preveni boala şi complicaţiile pe care le poate cauza.
În România, virusul polio a determinat apariţia mai multor epidemii între anii 1927 şi 1990, prin infectarea populaţiei cu tulpini virale sălbatice de tip 2 şi 3.
Ultimul caz de poliomielită a fost înregistrat în România în anul 1992 (virusul a fost importat din Bulgaria).
Rata de vaccinare împotriva poliomielitei la nivel naţional este de circa 78%, nivel considerat suboptim, în condiţiile în care specialiştii consideră că este nevoie de o rată de 80-85%.
Vaccinarea împotriva poliomielitei este introdusă în calendarul naţional de vaccinare din anul 1956. Până în anul 2008 s-a administrat în România vaccinul polio oral (VPO, vaccin viu atenuat), iar din 2009 a fost înlocuit cu vaccinul polio injectabil (VPI, vaccin inactivat).
Administrarea vaccinului polio injectabil (VPI) are un număr extrem de limitat de contraindicaţii şi efecte secundare reduse, ceea ce îl recomandă ca un vaccin sigur, potrivit Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din cadrul INSP.
Despre poliomielită
Poliomielita (polio) este o boală virală foarte infecţioasă care afectează în mare măsură copiii cu vârsta sub 5 ani. Virusul se transmite de la persoană la persoană, în principal pe cale fecal-orală sau, mai rar, printr-un vehicul comun, de exemplu, apă sau alimente contaminate, şi se multiplică în intestin, de unde poate invada sistemul nervos şi provoca paralizie, iar în cazurile cele mai grave poate provoca complicaţii serioase care pot duce la deces.
Poliomielita nu are în prezent un tratament şi poate duce la paralizie şi deces.
Se estimează că unul din 200 de cazuri de poliomielită duce la paralizie permanentă, de obicei a picioarelor.
Poliovirusul se răspândeşte cu uşurinţă prin aer şi prin contactul cu suprafeţe contaminate. Înainte de introducerea vaccinării în masă, poliomielita era una dintre principalele cauze de paralizie şi deces la copii.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat regiunea europeană liberă de poliomielită în 2002.
Autorităţile sanitare locale şi mondiale au declarat că recentele detecţii în luna decembrie ale poliovirusului, în probele culese de la uzinele de tratare a apelor reziduale din Varşovia, Barcelona, München, Bonn, Köln şi Hamburg ar trebui să servească drept semnal de alarmă pentru ţările europene pentru a-şi consolida programele de supraveghere a bolilor şi pentru a se asigura că nu există lacune în vaccinare care ar putea permite răspândirea virusulu
„Ori de câte ori se detectează poliovirus, sub orice formă, din orice sursă, într-o zonă care a fost anterior liberă de poliomielită, acest lucru este neobişnuit”, a declarat anterior, Oliver Rosenbauer, purtător de cuvânt pentru eforturile de eradicare a poliomielitei în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
Deşi Europa a fost declarată liberă de poliomielită în 2002, virusul este încă prezent în alte ţări, ceea ce înseamnă că există întotdeauna riscul ca astfel de cazuri să fie importate în ţările europene şi să înceapă să se răspândească în rândul persoanelor nevaccinate.
Vizarea poliovirusului în apele reziduale
Poliovirusul este detectat în apele reziduale atunci când oamenii elimină urme de virus prin fecale, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că oamenii sunt bolnavi. Virusul poate fi excretat şi de persoanele care au fost vaccinate cu vaccinul oral împotriva poliomielitei, care conţine un virus atenuat (slăbit), dar viu, care declanşează un răspuns imun pentru a proteja împotriva unei infecţii ulterioare.
În zonele cu salubritate precară, virusul poate continua să circule printre persoanele vulnerabile şi, dacă se răspândeşte suficient de mult timp, poate suferi o mutaţie într-o tulpină mai puternică care provoacă paralizie.
Momentan, asta nu este o preocupare majoră în ţări precum Germania, Spania sau Polonia, care au sisteme sanitare şi de supraveghere solide, a precizat dr. Rosenbauer.
Majoritatea celorlalte ţări europene au, de asemenea, programe de detectare a bolilor care identifică ocazional poliovirusul în apele reziduale, cum s-a întâmplat în Regatul Unit în 2022.
Dar chiar şi ţările cu sisteme de supraveghere a apelor reziduale tind să aibă focare în anumite zone geografice care pot permite virusului să circule nedetectaţi, spun specialiştii, iar autorităţile poloneze îşi extind acum testarea apelor reziduale.
„Pandemia de Covid-19 a avansat implementarea şi extinderea sistemelor de supraveghere pentru a acoperi şi poliomielita, dar este nevoie de timp pentru a avea un sistem de mediu cuprinzător”, a indicat dr. Thea K Fischer.
Poliomielita nu poate fi vindecată, dar poate fi prevenită prin vaccinare. Persoanele se pot imuniza după vaccinare sau după o infecţie cu virusul poliomielitic
Sunt disponibile două tipuri de vaccin: un vaccin poliomielitic inactivat (VPI) şi un vaccin poliomielitic viu atenuat, administrat oral (VPO).
Ambele sunt foarte eficiente împotriva virusului poliomielitic.
Deşi VPO nu se utilizează în Uniunea Europeană (UE), acesta se mai foloseşte în anumite ţări în care circulă virusul poliomielitic sălbatic, pentru a controla focarele, potrivit Portalului european de informaţii despre vaccinare.
Vaccinarea împotriva poliomielitei cu VPI face parte din programele de vaccinare de rutină a copiilor din statele membre ale UE.
VPI poate fi administrat ca monovaccin sau în combinaţie cu alte vaccinuri (de exemplu difterie, tetanos, pertussis, hepatita B şi Haemophilus influenzae de tip B – vaccinul hexavalent, care este o combinaţie de antigene bacteriene (4) şi virale (2) care imunizează organismul împotriva a şase boli cu potenţial mare de agravare şi deces: poliomielita, hepatita B (VHB), difteria, tetanosul, tusea convulsivă, şi infecţia cu Haemophilus influenzae tip b.
Eradicarea poliomielitei la nivel mondial
Probele de poliovirus identificate în această toamnă sunt de tip 2, o tulpină care a fost declarată eliminată la nivel mondial în 2015, dar care încă apare ocazional în apele reziduale europene de la persoane care au fost imunizate cu versiunea orală a vaccinului, conform unui studiu recent, publicat în revista Lancet Regional Health – Europe.
Reapariţia poliovirusului în ultimii ani subliniază „ameninţarea continuă de cazuri sau focare atunci când tulpinile importate se răspândesc în populaţii cu imunitate scăzută împotriva tulpinilor eliminate la nivel local”, au declarat cercetătorii, subliniind că fost un an dificil pentru eforturile de eradicare a poliomielitei la nivel mondial.
Atât Pakistanul, cât şi Afganistanul au lansat campanii de vaccinare în octombrie, pe fondul unei reapariţii a cazurilor de poliomielită în acest an.
În 2024 s-au înregistrat 55 de cazuri în Pakistan şi 23 în Afganistan, faţă de şase în 2023. Gaza a raportat, de asemenea, primul său caz din ultimii 25 de ani, după ce un copil a fost diagnosticat cu poliomielită şi virusul a fost detectat în apele reziduale ale teritoriului devastat de război în timpul verii.
Acest lucru a determinat două scurte pauze umanitare în luptele dintre Israel şi Hamas, astfel încât OMS să poată vaccina complet aproape 557.000 de copii sub vârsta de 10 ani. Autorităţile sanitare au avertizat că virusul s-ar putea răspândi peste graniţe în lipsa unui efort concertat de limitare a acestuia.
„Poliomielita este o boală extrem de infecţioasă şi se răspândeşte mai ales în tăcere pe distanţe foarte lungi”, a precizat Rosenbauer.
„Şi astfel vom continua să o vedem detectată în Europa până când vom eradica complet boala”.
Programul de eradicare globală a poliomielitei a avut un succes general – cazurile de poliomielită au scăzut cu 99,99% la nivel mondial de la începutul programului în anul 1988.
Ratele de vaccinare împotriva poliomielitei în rândul copiilor de 1 an din Europa. Harta prezintă ratele de vaccinare împotriva poliomielitei în funcţie de ţară. În România, ratele de vaccinare sunt mai scăzute cu aproape 10% faţă de în urmă cu zece ani. Sursa: Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)
Poliomielita este o boală infecţioasă gravă produsă de virusul poliomielitic (virus din clasa enterovirusurilor); există 3 tipuri de virus polio (tip1,2,3).
Boala este de o gravitate deosebită prin mortalitatea indusă dar şi prin handicapurile motorii pe care le lasă pe viaţă
Nu există niciun tratament care să vindece poliomielita, dar campaniile de vaccinare au reuşit aproape să pună capăt formei sălbatice a bolii (forma care apare în mod natural), şi care, în trecut a provocat paralizia sau decesul la mii de copii anual, în întreaga lume.
