Cercetătorii atrag atenţia asupra impactului pe termen lung al poluării atmosferice asupra sănătăţii cerebrale în populaţiile îmbătrânite. Un nou studiu din Anglia corelează expunerea la dioxid de azot (NO₂) şi particule fine (PM2.5) cu scăderi ale performanţei cognitive, în special a limbajului.
Un nou studiu coordonat de cercetători de la University College din Londra (UCL) sugerează că expunerea pe termen lung la niveluri ridicate de poluare a aerului poate afecta sănătatea cerebrală a adulţilor în vârstă. Studiul corelează concentraţiile ridicate de NO₂ şi PM2.5 cu scoruri mai slabe la testele cognitive, în special în domeniul limbajului.
Aceste rezultate subliniază importanţa reglementărilor mai stricte privind calitatea aerului, în special în zonele urbane poluate.
Cercetarea, publicată recent în The Journals of Gerontology: Series A, a descoperit că expunerea la dioxid de azot (NO₂) şi la particule fine (PM2.5) este asociată cu scoruri mai scăzute la evaluările abilităţilor cognitive esenţiale, în special la cele care implică limbajul.
NO₂ ajunge în atmosferă în principal prin arderea combustibililor, provenind din emisii ale vehiculelor (maşini, camioane, autobuze), dar şi din centrale electrice şi echipamente industriale. Poluarea cu PM2.5 din aerul exterior are de obicei surse precum arderea benzinei, motorinei, uleiului sau lemnului şi constă în particule extrem de fine care pot fi inhalate adânc în plămâni.
Cercetătorii au analizat date de la 1.127 de persoane cu vârsta de 65 de ani şi peste, participante la studiul Protocolul Armonizat de Evaluare Cognitivă ELSA (ELSA-HCAP), desfăşurat în 2018. Este vorba despre o componentă a studiului ELSA (English Longitudinal Study of Ageing), care are ca scop evaluarea detaliată şi comparabilă a funcţiilor cognitive la adulţii în vârstă, utilizând instrumente standardizate, comparabile la nivel internaţional.
Echipa a evaluat expunerea la poluare pe o perioadă de opt până la zece ani (2008–2017) şi a analizat memoria participanţilor, funcţiile executive (precum planificarea, rezolvarea de probleme şi adaptarea la situaţii noi), limbajul şi funcţia cognitivă generală.
Participanţii au completat o serie de teste neurocognitive validate, precum Testul de memorie East Boston şi Scala de memorie Wechsler (instrumente neuropsihologice standardizate utilizate frecvent pentru evaluarea memoriei la adulţi, în special în cercetările privind îmbătrânirea cognitivă), dar şi exerciţii de reamintire imediată şi întârziată, numărare inversă şi desenarea unor forme.
Rezultatele au arătat că persoanele care locuiau în zone cu cele mai ridicate niveluri de NO₂ şi PM2.5 au obţinut rezultate mai slabe la testele cognitive, comparativ cu cele din zone cu poluare medie. Cele mai clare asocieri au fost observate în privinţa abilităţilor lingvistice, participanţii din zonele cele mai poluate obţinând scoruri în treimea inferioară a rezultatelor.
Studiul a mai constatat că sursele diferite de poluare a aerului influenţează în mod diferit sănătatea cognitivă. De exemplu, poluarea provenită din industrie, încălzirea locuinţelor şi arderea combustibililor (precum cărbunele şi petrolul) a fost asociată semnificativ cu o performanţă lingvistică mai slabă – adică abilitatea de a accesa şi produce cuvinte rapid.
Autorii nu au investigat cauzele directe ale acestor asocieri, dar sugerează că ele ar putea fi legate de afectarea lobilor temporali ai creierului, regiuni esenţiale pentru procesarea limbajului şi fluenţa semantică. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înţelege aceste legături.
„Studiul nostru arată că poluarea aerului nu afectează doar plămânii şi inima, ci şi sănătatea creierului, mai ales atunci când oamenii sunt expuşi la niveluri ridicate pe perioade îndelungate”, a declarat într-un comunicat autorul principal, dr. Giorgio Di Gessa, de la Departamentul de Epidemiologie şi Sănătate Publică al UCL.
„Cea mai constantă legătură pe care am observat-o a fost cu abilităţile de limbaj, ceea ce ar putea indica faptul că anumiţi poluanţi influenţează direct procese cognitive specifice”, a precizat acesta.
În consecinţă, cercetătorii recomandă autorităţilor să înăsprească reglementările privind calitatea aerului, în special în regiunile în care nivelurile de poluare rămân ridicate, pentru a proteja sănătatea cerebrală a unei populaţii în proces de îmbătrânire.
„Urmărind nivelurile de poluare pe parcursul unui deceniu, folosind date de înaltă calitate, cercetarea noastră oferă dovezi solide că expunerea susţinută la poluanţi afectează negativ creierul oamenilor”, a adăugat directorul adjunct al studiului ELSA, prof. Paola Zaninotto (Departamentul de Epidemiologie şi Sănătate Publică al UCL).
Programul ELSA este finanţat de Institutul Naţional britanic pentru Îmbătrânire şi de departamente guvernamentale britanice coordonate de Institutul Naţional pentru Cercetare în Sănătate şi Îngrijire (NIHR), o agenţie guvernamentală din Regatul Unit care finanţează şi coordonează cercetarea în domeniul sănătăţii şi serviciilor de îngrijire medicală.
Limitările studiului
Datele privind poluarea aerului analizate în acest studiu acoperă doar o perioadă de 10 ani, ceea ce s-ar putea să nu reflecte expunerea pe durata întregii vieţi.
În plus, au fost utilizate doar mediile anuale ale nivelurilor de poluare, ceea ce înseamnă că impactul expunerilor de scurtă durată, dar intense, nu a fost surprins.
De asemenea, eşantionul este relativ mic şi limitat geografic la Anglia, ceea ce poate limita aplicabilitatea concluziilor la scară globală.
