Oamenii de ştiinţă propun un nou model pentru boala Alzheimer, care ar putea accelera eforturile pentru înţelegerea şi vindecarea acestei maladii complexe, reunind în acelaşi timp toate manifestările afecţiunii într-o singură teorie unificatoare. O echipă de la Institutul de genetică al Universităţii de Stat din Arizona (ASU) avansează o teorie revoluţionară care propune o explicaţie unificatoare pentru haosul molecular care determină boala Alzheimer. Afecţiunea provoacă o perturbare generalizată a comportamentului genelor, afectând fiecare neuropatologie şi manifestare clinică cunoscută a bolii.
Cercetătorii de la ASU sugerează că aglomerările de proteine şi ARN, pe care le-au numit „granulele de stres, şi care se formează în jurul celulelor în condiţii de stres din cauza factorilor de risc genetici şi de mediu - sunt principalul vinovat pentru această boală.
În noul studiu, echipa a revizuit informaţiile din mai multe baze de date de sănătate şi cercetări anterioare - în special un studiu din 2022 privind progresia bolii Alzheimer - pentru a identifica schimbările generalizate în expresia genelor care apar odată cu boala.
Se ştie că maladia Alzheimer produce aceste modificări la nivelul creierului încă de la început, reconectând efectiv căile biologice pentru a creşte stresul celular, a bloca comunicaţiile neuronale şi a provoca anomalii ale proteinelor, cum ar fi aglomerările de beta-amiloid.
Ceea ce este mai puţin clar este ce se află în spatele acestei schimbări dezastruoase în comportamentul genelor - şi dacă acest lucru ar putea explica şi boala Alzheimer.
Se crede că aceste granule de stres protejează celulele în timp ce homeostazia este restabilită, dar în maladia Alzheimer, semnalele sunt că acestea persistă şi perturbă alte procese - inclusiv, în mod semnificativ, transportul nucleocitoplasmatic. Acesta este locul în care moleculele cheie sunt transportate între nucleul celulei şi citoplasma înconjurătoare.
„Propunerea noastră, axată pe întreruperea comunicării dintre nucleu şi citoplasmă, care duce la perturbări masive ale expresiei genelor, oferă un cadru plauzibil pentru a înţelege în mod cuprinzător mecanismele care conduc la această boală complexă”, a declarat într-un comunicat Paul Coleman, neurocercetător.
Studierea acestor manifestări timpurii ale bolii Alzheimer ar putea deschide calea unor abordări inovatoare în materie de diagnostic, tratament şi prevenire, abordând cauzele bolii, spun cercetătorii de la ASU.
Ipoteza avansează ideea că aceste granule de stres perturbă sistemul de transport celular, care modifică apoi expresia genelor şi care, la rândul lor, provoacă toate simptomele bolii Alzheimer - inclusiv neuroinflamarea şi încâlciturile/ghemurile neurofibrilare de proteine tau.
Cu alte cuvinte, toate faţetele diferite ale bolii Alzheimer ar putea proveni din aceeaşi sursă, Deşi nu există încă dovezi clare că asta se întâmplă, cercetătorii au demonstrat că acest lucru se potriveşte plauzibil cu dovezile actuale.
Şi pentru că acest stres celular are loc înainte de apariţia simptomelor bolii Alzheimer, el oferă oamenilor de ştiinţă posibilitatea de a încerca să blocheze boala în stadiile sale incipiente, făcând posibil ca majoritatea simptomelor să poată fi prevenite la sursă.
O varietate de factori, de la poluarea aerului la mutaţiile genetice, ar putea declanşa ca aceste granule de stres să persiste mai mult în creier - iar studiile viitoare vor putea analiza mai în detaliu modul în care acestea se formează şi cum provoacă daune.
„Cercetarea contribuie la dezbaterea continuă cu privire la momentul în care începe cu adevărat Alzheimer - un concept în evoluţie, modelat de progresele tehnologice şi de cercetare”, spun neurocercetătorii.
„Întrebările-cheie sunt când poate fi detectată pentru prima dată şi când ar trebui să înceapă intervenţia, ambele având implicaţii profunde pentru societate şi viitoarele abordări medicale”, adaugă aceştia
Cercetarea a fost publicată pe 6 februarie, în Alzheimer's and Dementia: The Journal of the Alzheimer's Association.
