Un studiu răstoarnă cunoştinţele convenţionale cu privire la colesterol. Cercetarea arată că un nivel ridicat al aşa-numitului „colesterol bun”, HDL, poate creşte riscul de glaucom, contestând ideea că acesta este în întregime benefic.
O cercetare, care a cuprins peste 400.000 de adulţi, arată că nivelurile ridicate de HDL sunt legate de şanse mai mari de glaucom, în special la bărbaţii de peste 55 de ani, şi că dimpotrivă, nivelurile mai ridicate de colesterol LDL, tradiţional considerat „colesterolul rău", ar putea reduce acest risc, ridicând astfel semne de întrebare cu privire la rolul colesterolului în sănătatea ochilor.
Colesterolul bun, sau lipoproteina de înaltă densitate (HDL), şi-a câştigat o reputaţie impecabilă de-a lungul anilor, specialiştii considerându-l bun pentru stimularea sănătăţii inimii, şi mai multe studii de cercetare demonstrând beneficiile sale în reducerea inflamaţiei, protejarea celulelor şi ţesuturilor de oxidare şi oferind protecţie împotriva unui AVC (accidentului vascular cerebral).
Un nou studiu, publicat miercuri în British Journal of Ophthalmology, a făcut o descoperire surprinzătoare între colesterolul HDL şi orbire, sfidând concepţia existentă că a avea acest tip de colesterol are puţine efecte negative sau deloc.
Studiul sugerează că niveluri mai ridicate de colesterol HDL pot creşte de fapt riscul de glaucom, una dintre principalele cauze ale orbirii la nivel mondial. Chiar mai surprinzător, studiul a descoperit că lipoproteinele cu densitate scăzută (LDL) ar putea oferi o anumită protecţie împotriva bolii.
În cadrul studiului, o echipă de cercetători de la Centrul de oftalmologie Zhongshan, din cadrul Universităţii Sun Yat-sen din China, au urmărit peste 400.000 de adulţi din Regatul Unit timp de 14 ani. Aceştia au descoperit că nivelurile mai ridicate de colesterol lipoproteic cu densitate mare (HDL) - mult timp lăudat pentru beneficiile sale pentru sănătatea inimii - sunt legate de o şansă mai mare de a dezvolta glaucom, una dintre principalele cauze de orbire ireversibilă la nivel mondial.
Această descoperire pune la îndoială decenii decunoştinţe medicale cu privire la rolul diferitelor tipuri de colesterol în corpul uman.
Cum influenţează colesterolul riscul de glaucom
Glaucomul afectează milioane de persoane la nivel mondial şi apare atunci când nervul optic, care leagă ochiul de creier, se deteriorează. Până în 2040, medicii se aşteaptă ca aproximativ 112 milioane de persoane să dezvolte această afecţiune. În timp ce presiunea ridicată din interiorul ochiului rămâne principalul factor de risc pentru glaucom, oamenii de ştiinţă s-au întrebat de mult timp dacă nu cumva şi alte procese corporale, inclusiv modul în care procesăm grăsimile din sânge, ar putea afecta persoanele care suferă de această boală.
Echipa de cercetare a constatat că pentru fiecare creştere standard a nivelului de colesterol HDL, riscul unei persoane de a dezvolta glaucom a crescut cu 5%. Această legătură a fost deosebit de puternică la bărbaţii cu vârsta de peste 55 de ani.
Chiar mai surprinzător, studiul a constatat că nivelurile mai ridicate de colesterol lipoproteic cu densitate scăzută (LDL), colesterol total şi trigliceride - considerate de obicei forme mai puţin sănătoase de grăsimi din sânge - au fost asociate cu un risc mai scăzut de apariţie a glaucomului. Acest lucru contrazice complet viziunea medicală tradiţională asupra acestor substanţe organice grase. Cu toate acestea, analiza genetică nu a confirmat un efect protector direct al acestor lipide, sugerând că asociaţiile pot fi influenţate de alţi factori.
Lipidele din sânge, care includ diverse forme de colesterol şi alte grăsimi, joacă roluri esenţiale în organismul uman. HDL şi-a câştigat numele de „colesterol bun” deoarece ajută la eliminarea altor forme de colesterol din fluxul sanguin, în timp ce LDL a fost etichetat drept „colesterol rău” deoarece se poate acumula în pereţii arterelor. Cu toate acestea, această nouă cercetare sugerează că astfel de etichete ar putea fi excesiv de simplificate atunci când vine vorba de sănătatea ochilor.
Dimensiunea şi durata studiului fac ca rezultatele acestuia să fie deosebit de puternice. În timp ce alte cercetări anterioare au analizat de obicei colesterolul şi sănătatea ochilor la un singur moment în timp, această investigaţie a urmărit participanţii pentru o medie de timp de 14,44 ani, oferind o imagine mult mai clară a modului în care nivelurile de grăsimi din sânge influenţează riscul de glaucom în timp.
Vârsta, sexul şi factorii genetici
Dincolo de simpla observare a nivelurilor de colesterol, cercetătorii au examinat şi factorii genetici. Ei au utilizat o analiză sofisticată a markerilor genetici care influenţează nivelurile de colesterol, descoperind că persoanele predispuse genetic la niveluri mai ridicate de HDL prezentau, de asemenea, un risc crescut de glaucom. Aceste dovezi genetice întăresc argumentele în favoarea unei legături reale între HDL şi riscul de glaucom.
Vârsta a apărut, de asemenea, ca un factor-cheie în aceste relaţii. Legăturile dintre grăsimile din sânge şi glaucom au apărut doar la persoanele de peste 55 de ani, ceea ce sugerează că schimbările legate de vârstă ar putea afecta modul în care colesterolul influenţează sănătatea ochilor.
Echipa de cercetare a constatat, de asemenea, diferenţe interesante între bărbaţi şi femei. La participanţii mai în vârstă, nivelurile ridicate de HDL au crescut riscul de glaucom numai la bărbaţi, în timp ce nivelurile mai scăzute de LDL şi colesterol total au prezentat efecte protectoare numai la femei.
Diferitele tipuri de glaucom au prezentat, de asemenea, relaţii diferite cu grăsimile din sânge. Nivelurile scăzute de trigliceride au fost legate în mod specific de glaucomul primar/primitiv cu unghi deschis, cea mai frecventă formă a bolii. Între timp, HDL a arătat legături cu ambele tipuri principale de glaucom studiate.
Schimbarea discursului despre colesterol
Aceste constatări ridică întrebări importante cu privire la modul în care ne gândim la rolul colesterolului în sănătate şi boală. În timp ce colesterolul HDL rămâne important pentru sănătatea inimii, relaţia sa cu bolile oculare pare mai complicată decât se credea anterior.
Rezultatele sugerează că medicii ar putea fi nevoiţi să ia în considerare atât vârsta, cât şi sexul atunci când evaluează nivelul de colesterol al unui pacient şi riscul său de boli oculare.
Studiul subliniază, de asemenea, modul în care sistemele biologice complexe pot avea efecte neaşteptate în diferite părţi ale corpului. Ceea ce este bun pentru inimă s-ar putea să nu fie întotdeauna bun pentru ochi şi viceversa. Această înţelegere ar putea duce la abordări mai personalizate pentru prevenirea şi tratarea glaucomului, ţinând cont de vârsta, sexul şi profilul complet de colesterol al unui pacient.
Rezumatul cercetării
Echipa a utilizat date din UK Biobank, o bază de date de sănătate la scară largă care conţine informaţii medicale detaliate de la peste o jumătate de milion de rezidenţi din Regatul Unit. Ei s-au concentrat pe 400.229 de participanţi care nu aveau glaucom când a început studiul şi i-au urmărit timp de o medie de 14,44 ani. Probele de sânge au furnizat măsurători ale diferitelor tipuri de colesterol şi ale altor grăsimi din sânge. Echipa a identificat cazurile de glaucom atât prin intermediul informaţiilor autodeclarate, cât şi al fişelor de spital.
Rezultate
Pe parcursul perioadei de studiu, 6.868 de participanţi au dezvoltat glaucom. Analiza a arătat că fiecare creştere standard a nivelului de colesterol HDL a fost legată de un risc cu 5% mai mare de glaucom.
În schimb, nivelurile mai ridicate de colesterol LDL, colesterol total şi trigliceride au fost asociate cu un risc mai scăzut de glaucom.
Rezultatele au rămas valabile chiar şi după luarea în considerare a diverşilor factori, cum ar fi vârsta, sexul, etnia şi alte condiţii de sănătate.
Limitările studiului
Cercetătorii au remarcat mai multe limitări în munca lor. Ei au colectat probe de sânge o singură dată, iar participanţii nu erau la post (a jeun) atunci când au fost prelevate probele, ceea ce ar putea să nu ofere o imagine completă a nivelurilor tipice de colesterol. S
tudiul s-a bazat parţial pe înregistrările spitaliceşti şi pe diagnosticele autodeclarate, ceea ce înseamnă că unele cazuri de glaucom ar fi putut fi omise. De asemenea, deoarece majoritatea participanţilor erau de origine europeană, este posibil ca rezultatele să nu se aplice în mod egal şi altor grupuri etnice.
Concluzii
Aceste constatări contrazic cunoştinţele tradiţionale asupra colesterolului „bun” şi „rău”, sugerând că, în organism, aceste relaţii sunt mai complexe decât se credea anterior. Rezultatele ar putea influenţa modul în care medicii abordează prevenirea şi tratamentul glaucomului, în special la adulţii în vârstă cu diferite profiluri de colesterol.
Finanţare
Studiul a primit finanţare de la diverse instituţii de cercetare chineze, inclusiv Programul de cercetări fundamentale Guangzhou şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţe Naturale din China. Cercetătorii nu au declarat interese concurente.
