O echipă de chirurgi şi specialişti în criogenie de la universitatea din Minnesota, Statele Unite, a găsit o modalitate de a îngheţa şi dezgheţa criogenic organe de şobolan într-un mod care să le păstreze viabilitatea. În recentul studiu, grupul a depăşit problemele anterioare legate de îngheţarea organelor cu noua lor procedură.
Oamenii de ştiinţă din domeniul medical au căutat să îngheţe şi să decongeleze organele umane încă de când acestea au fost prelevate cu succes de la o persoană şi transplantate la o alta. Îngheţarea ar extinde foarte mult fondul de organe donate disponibile.
Problema a fost întotdeauna aceeaşi: congelarea organelor duce la formarea de cristale care deteriorează ţesuturile, iar decongelarea neuniformă a acestora duce, de asemenea, la deteriorări.
În acest nou efort, echipa de cercetare din Minnesota a găsit o modalitate de a depăşi ambele probleme.
Atunci când ţesutul este îngheţat, se formează cristale de gheaţă între celule, ceea ce duce la deteriorări.
Pentru a depăşi această problemă, cercetătorii au folosit o tehnică numită „snap-freezing", prin care substanţe chimice crioprotectoare au fost injectate în ţesut, care a fost apoi îngheţat foarte rapid.
În loc de cristale, s-a format un material asemănător cu sticla, care nu a provocat daune.
Echipa şi-a îndreptat apoi atenţia asupra procesului de decongelare.
Cele mai multe tehnici de decongelare a ţesuturilor implică aşezarea unei mostre la temperatura camerei până când aceasta se decongelează, sau uneori aplicarea de căldură sau utilizarea cuptorului cu microunde.
Din păcate, fiecare dintre aceste tehnici cauzează aceeaşi problemă: decongelarea inegală, în care ţesutul se încălzeşte în ritmuri diferite în acelaşi organ.
Acest lucru are ca rezultat fisuri sau rupturi, ceea ce face ca un organ să devină inutilizabil.
Pentru a depăşi această problemă, echipa a injectat particule de oxid de fier într-un organ înainte ca acesta să fie îngheţat.
Apoi, cercetătorii au folosit câmpuri magnetice alternative pentru a încălzi ţesutul până la temperatura camerei - fiecare dintre nanoparticule a servit ca un mic încălzitor.
Rezultatul a fost un ţesut decongelat uniform.
Pentru a-şi testa tehnica, echipa de cercetare a îngheţat mai mulţi rinichi de şobolan şi i-a ţinut îngheţaţi timp de până la 100 de zile.
Apoi au decongelat organele, au curăţat substanţele chimice şi nanoparticulele şi au implantat cinci dintre ele în şobolani de test vii.
Testele au arătat că toţi şobolanii au supravieţuit procedurii şi că toţi şi-au recăpătat complet funcţia renală în termen de 30 de zile de la transplant.
Urmează mai multe studii preclinice înainte de a se putea trece la teste similare pe oameni.
Studiul a fost publicat luna aceasta, în revista Nature Communications.
