Medicamentele reprezintă a treia cea mai importantă componentă a costurilor în bugetele de asistenţă medicală ale statelor membre. Aceste costuri sunt substanţiale şi cresc mai rapid decât produsul intern brut (PIB) al statelor membre, în principal din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a creşterii costului dezvoltării de noi tehnologii medicale. Cu o valoare a PIB pe cap de locuitor, exprimată în paritatea puterii de cumpărare (PPC), cu 22% sub media Uniunii Europene şi cheltuieli alocate sănătăţii din PIB mult sub nivelul european, cu un buget alocat medicamentelor inadecvat nevoilor reale, provocările concurenţiale pentru jucătorii din sectorul farmaceutic din România se intensifică în 2024 şi pe fondul revizuirii legislaţiei farmaceutice europene. "În acest context, comerţul intracomunitar cu medicamente nu poate fi moneda de schimb a autorităţilor pentru subfinanţarea sistemului de sănătate, ci dimpotrivă, poate reprezenta o soluţie de criză", afirmă Coralia Kreyer, preşedinta Asociaţiei Distribuitorilor Europeni de Medicamente (ADEM), citată într-un comunicat al organizaţiei remis 360medical.ro. Astfel, accesul la tratamente medicale devine din ce în ce mai dependent de disponibilitatea unor medicamente la preţuri rezonabile, potrivit preşedintei ADEM.
România se află într-o permanentă criză a medicamentelor de peste 10 ani, iar tot mai mulţi jucători din piaţa farmaceutică pun în continuare discontinuităţile în aprovizionarea cu medicamente pe seama preţurilor mici din România şi implicit, a exportului paralel.
Această percepţie este considerată eronată de către reprezentanţii ADEM.
"În timp ce rezolvarea acestor crize prin interzicerea sau restricţionarea exportului paralel ar contraveni principiilor europene privind mecanismele de funcţionare ale Pieţei Interne, România ar trebui sa abordeze cealaltă componentă a distribuţiei paralele şi anume, importul paralel, ca soluţie complementară pentru diminuarea acestor crize prin facilitarea accesului pacienţilor la medicamentele retrase de pe piaţă, în special din motive comerciale, dar şi la medicamente inovative, nepuse încă pe piaţă, tot din motive comerciale", a menţionat Coralia Kreyer.
Potrivit asociaţiei, este imperios necesar ca pacienţii români să nu fie privaţi de medicamentele care sunt retrase de pe piaţă din diferite motive, cu excepţia celor de siguranţă, iar importul paralel poate reprezenta soluţia cea mai adecvată la acest moment.
România se numără printre singurele ţări europene care a instituit, încă din 2017, un sistem de notificări prealabile ale exporturilor paralele, prin care Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) poate evalua, într-un interval de 20 de zile, stocurile disponibile la nivel naţional şi implicit, poate interzice temporar aceste exporturi în piaţa europeană, în cazul în care stocurile sunt insuficiente, din motive justificate ale producătorilor.
"Ca urmare a acestei prevederi legislative, probabilitatea apariţiei unor lipsuri cauzate de exportul paralel din România este foarte scăzută şi, ca atare, incriminarea exportului paralel pentru unele lipsuri este, cel mai frecvent, nejustificată", a explicat preşedinta ADEM.
Pe de altă parte, având în vedere beneficiul pentru bugetul sănătăţii, unele ţări UE au introdus prevederi în legislaţia naţională pentru încurajarea şi sprijinirea importurilor paralele, în timp ce în România medicamentele importate paralel nu se rambursează, fapt care împiedică accesul pacienţilor la medicamentele originare dar importate paralel, arată ADEM.
"În ţări precum Danemarca, medicamentele importate paralel reprezintă 30% din vânzările totale de medicamente, iar în Germania la cel puţin 2% din volumul vânzărilor la nivel de farmacie este impus de legislaţia naţională să fie medicamentele importate paralel", a precizat Coralia Kreyer.
Potrivit listei ANMDMR, din 2016 până în prezent, 758 de medicamente pentru diverse afecţiuni, în principal generice, sunt notificate de către producători, pentru întrerupere temporară sau permanentă de la comercializare, din motive de fabricaţie şi comerciale.
Pentru 20% din totalul acestor medicamente, producătorii au notificat revenirea pe piaţa în 2024 şi 2025. Totuşi, faptul că retragerile sunt de natură comercială în peste 70% dintre cazuri confirmă nemulţumirea unor producători privind preţurile acestor medicamente, consideră ADEM.
"Stabilirea preţurilor este o competenţă a statelor membre şi reflectă diferitele priorităţi naţionale ale politicii de sănătate şi puterea de cumpărare. Problema centrală, cu impact asupra disponibilităţii şi accesibilităţii medicamentelor, este subfinanţarea bugetului alocat medicamentelor", a afirmat Coralia Kreyer.
Dintre statele membre ale UE, cele mai mari expansiuni procentuale ale cheltuielilor curente de sănătate pe locuitor între 2012 şi 2020 s-au înregistrat în România şi statele baltice. Cu toate acestea, cheltuielile cu sănătatea ale României sunt printre cele mai mici din UE raportate la PIB, variind între 5% şi 6,7% din PIB.
Pentru anii următori, nivelul este estimat să crească uşor, de la 6,42% din PIB în 2024 şi 6,69% în 2029, însă procentul rămâne cu mult sub nivelul din alte ţări - precum Germania, care a alocat 12,7 % din PIB cheltuielilor cu sănătatea în 2022, şi Franţa (12,1% din PIB).
Valoarea PIB pe cap de locuitor din România, exprimat în paritatea puterii de cumpărare (PPS), a ajuns la 78% din media UE în 2023, uşor sub nivelul din Polonia (80%), devansând alte şase ţări membre, respectiv Bulgaria, Slovacia, Grecia, Croaţia, Letonia şi Ungaria, potrivit datele publicate săptămâna trecută de Eurostat.
În pofida preţurilor aparent mici, pacienţii români alocă peste 20% din cheltuielile curente pentru cumpărarea de medicamente, pe bază de reţetă şi fără, peste media de 15,4 % din UE, arată statisticile europene.
Potrivit specialiştilor, preţurile medicamentelor diferă de la un stat membru la altul din cauza unor factori precum: marje diferite de distribuţie/farmacie, rate diferite de TVA, mărimi de ambalaj diferite, fluctuaţiile cursului de schimb şi, cel mai important, stabilirea diferită a preţurilor de către autorităţi, diferenţele în politicile naţionale de sănătate şi farmaceutice şi priorităţile în politicile de sănătate.
"Astfel, multe medicamente pot avea preţuri mai mici în alte state membre UE decât în România şi în acest caz, acestea pot fi importate paralel în România, creând beneficii sistemului de sănătate", a subliniat Coralia Kreyer.
ADEM oferă ca exemplu „Profilul de ţară privind cancerul 2023”, Registrul european al inegalităţilor în domeniul cancerului, oferă date conform cărora preţul pe care România îl plăteşte pentru medicamentele oncologice, ajustat la paritatea puterii de cumpărare standard (PPS), este mai mare decât cel plătit de ţări cu venituri ridicate, cum ar fi Austria, Franţa, Germania, Olanda, Suedia şi Marea Britanie. (sursa: Moye-Holz şi Vogler, 2022).
"Importul paralel reprezintă singura formă de concurenţă prin preţ în perioada de protecţie a brevetului unui medicament (numită concurenţă intra-brand). În timp ce contrafacerea poate aduce prejudicii directe mărcii, importul paralel aduce concurenţă liberă în sectorul farmaceutic, în conformitate cu principiile pieţei interne", a mai spus preşedinta asociaţiei.
ADEM este membră a asociaţiei Europene Affordable Medicines Europe. Misiunea asociaţiei este de a proteja libera circulaţie a medicamentelor, precum şi de a contracara orice încercare de a limita libertatea de alegere a consumatorului prin intermediul modelelor de tranzacţionare.
