Peste 3 milioane de copii din întreaga lume şi-au pierdut viaţa în anul 2022 din cauza infecţiilor asociate cu rezistenţa antimicrobiană (RAM), arată un studiu prezentat la ESCMID Global 2025, care se desfăşoară între 11 - 15 aprilie, la Viena, în Austria.
Antimicrobienele reprezintă o clasă largă de substanţe naturale, semisintetice sau sintetice utilizate pentru prevenirea şi tratamentul infecţiilor cauzate de microorganisme patogene, incluzând bacterii, virusuri, fungi şi paraziţi. Din punct de vedere farmacologic, antimicrobienele sunt împărţite în mai multe subcategorii, în funcţie de spectrul de activitate: antibiotice (bacterii), antivirale (virusuri), antifungice (fungi) şi antiparazitare (protozoare şi helminti/paraziţi gastrointestinali).
Acţiunea antimicrobienelor vizează mecanisme esenţiale de supravieţuire ale microorganismelor, precum replicarea materialului genetic, sinteza proteinelor sau procesele metabolice specifice. Prin interferarea cu aceste procese, antimicrobienele pot avea efecte bactericide sau bacteriostatice, în funcţie de substanţă şi de contextul clinic.
În practica medicală modernă, antimicrobienele constituie un pilon fundamental al tratamentului infecţiilor acute şi cronice, alături de intervenţiile chirurgicale şi măsurile de prevenţie. Totodată, utilizarea lor raţională este esenţială în contextul ameninţării globale reprezentate de rezistenţa antimicrobiană (RAM), fenomen care limitează eficacitatea tratamentelor existente şi complică managementul bolilor infecţioase.
Rezistenţa antimicrobiană constituie un risc major pentru copii, având în vedere vulnerabilitatea crescută a acestora în faţa infecţiilor. Accesul la noi formulări de antibiotice este adesea mult mai limitat la populaţia pediatrică din cauza întârzierilor în dezvoltarea produselor.
O recentă cercetare subliniază necesitatea urgentă pentru implementarea unor strategii, atât la nivel regional, cât şi global, pentru controlul RAM la nivel pediatric, în special în regiunile cu o povară ridicată precum Asia de Sud-Est şi Africa.
Datele studiului arată că, doar în 2022, peste 752.000 de copii din Asia de Sud-Est şi 659.000 de copii din Africa au murit din cauza complicaţiilor asociate cu RAM. Multe dintre aceste decese au fost asociate cu utilizarea antibioticelor din grupurile Watch (medicamente cu risc ridicat de dezvoltare a rezistenţei) şi Reserve (tratamente de ultimă linie pentru infecţii severe, multirezistente).
Antibioticele din categoriile Watch şi Reserve nu sunt destinate tratamentului de primă linie, iar utilizarea lor ar trebui restricţionată doar la cazurile care necesită administrarea acestor medicamente, pentru a le păstra eficienţa şi a reduce apariţia rezistenţei la medicamente.
Prin contrast, antibioticele din categoria Access (acele antibiotice care sunt eficiente împotriva unui spectru larg de infecţii comune, au un risc scăzut de a induce rezistenţă microbiană, şi sunt considerate prima linie de tratament pentru cele mai frecvente infecţii bacteriene) sunt cele mai larg disponibile şi utilizate pentru tratarea infecţiilor comune, datorită potenţialului mai redus de a favoriza rezistenţa.
Acestea fac parte din clasificarea AWaRe (Access, Watch, Reserve), introdusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a ghida utilizarea responsabilă a antibioticelor la nivel global.
Între 2019 şi 2021, utilizarea antibioticelor din grupa Watch a crescut cu 160% în Asia de Sud-Est şi cu 126% în Africa. În aceeaşi perioadă, utilizarea antibioticelor din grupa Reserve a crescut cu 45% în Asia de Sud-Est şi cu 125% în Africa.
La nivel global, din cele peste 3 milioane de decese în rândul copiilor, 2 milioane au fost asociate cu utilizarea antibioticelor Watch şi Reserve.
„Deşi creşterea utilizării antibioticelor din grupele Watch şi Reserve poate fi necesară ca răspuns la creşterea infecţiilor rezistente la medicamente, această tendinţă prezintă riscuri grave pe termen lung”, a comentat profesorul Joseph Harwell, coautor al studiului.
Creşterea folosirii acestor medicamente, mai ales în absenţa unui control atent, sporeşte riscul de dezvoltare a rezistenţei şi reduce opţiunile terapeutice viitoare. Dacă bacteriile dezvoltă rezistenţă la aceste antibiotice, vor exista puţine sau chiar niciun fel de alternative pentru tratarea infecţiilor multirezistente, avertizează specialiştii.
Mai mulţi factori contribuie la severitatea RAM în ţările cu venituri mici şi medii, inclusiv supraaglomerarea din spitale, igiena precară şi măsurile insuficiente de prevenire a infecţiilor, care favorizează răspândirea agenţilor patogeni rezistenţi în sistemele de sănătate şi în comunităţi. Din cauza lipsei instrumentelor de diagnostic şi a temerilor privind erorile de diagnostic, utilizarea excesivă şi abuzivă a antibioticelor este, de asemenea, frecventă în aceste regiuni.
În plus, multe ţări cu venituri mici şi medii nu dispun de sisteme eficiente de supraveghere naţională şi de programe de gestionare a utilizării antimicrobienelor, ceea ce face dificilă urmărirea tendinţelor de rezistenţă la medicamente şi stabilirea unor protocoale terapeutice eficiente.
„Creşterea rezistenţei la antibioticele din categoriile Watch şi Reserve va duce în cele din urmă la o rată mai mare de eşec terapeutic”, a adăugat profesorul Harwell. Ratele mortalităţii, deja alarmant de ridicate, vor continua să crească semnificativ, în special în ţările cu venituri mici şi medii, unde accesul la tratamente alternative şi intervenţii medicale avansate este limitat, potrivit specialiştilor în sănătate.
„Rezolvarea acestei probleme necesită acţiuni urgente şi coordonate atât la nivel regional, cât şi global. Supravegherea globală şi naţională a RAM trebuie să adopte o abordare 'One Health', cu sisteme eficiente din punct de vedere al costurilor, care pot informa ghidurile terapeutice şi pot măsura impactul intervenţiilor de control”, a precizat profesorul Harwell.
Specialiştii în sănătate publică recomandă autorităţilor regionale să impună implementarea obligatorie a programelor de utilizare raţională a antimicrobienelor în toate unităţile de îngrijire pediatrică.
Optimizarea clasificării pe grupe de vârstă în cadrul sistemelor de supraveghere va facilita o înţelegere mai precisă a variaţiilor în ratele de rezistenţă între categoriile de vârstă, precum şi a mecanismelor de rezistenţă caracteristice populaţiei pediatrice, susţin autorii.
Se recomandă, de asemenea, elaborarea şi aplicarea unor ghiduri naţionale care să permită ca datele din supravegherea de rutină să stea la baza deciziilor privind utilizarea antibioticelor.
