Un medicament prescris în mod obişnuit pentru tensiunea arterială s-a arătat promiţător în tratarea simptomelor tulburării de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) în mai multe studii. Cercetătorii spun că amlodipina ar putea fi o opţiune mai sigură pentru pacienţi, fără riscurile pe care le prezintă multe alte medicamente. Aceasta funcţionează diferit faţă de medicamentele actuale pentru ADHD şi ar putea ajuta cei 25% dintre pacienţi care nu răspund la tratamentele existente. Întrucât amlodipina este deja aprobată de autorităţile de reglementare din domeniul sănătăţii, cu un profil de siguranţă bine cunoscut, ar putea deveni disponibilă ca opţiune de tratament pentru ADHD mai repede decât medicamentele nou dezvoltate
Un medicament utilizat pe scară largă pentru tensiunea arterială ar putea oferi o nouă speranţă pentru persoanele cu ADHD, potrivit unor cercetări recente.
Medicamentul, numit amlodipină, a redus hiperactivitatea şi impulsivitatea în mai multe studii, sugerând că ar putea servi într-o zi ca tratament alternativ pentru o afecţiune care afectează milioane de persoane din întreaga lume.
ADHD afectează aproximativ 11% dintre copii şi 6% dintre adulţi numai în Statele Unite conform datelor Centrelor pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor (CDC).
Această afecţiune creează provocări semnificative în viaţa de zi cu zi prin dificultăţi de atenţie, de control al impulsurilor şi de comportament hiperactiv.
În timp ce tratamentele actuale ajută mulţi pacienţi, acestea vin adesea cu dezavantaje îngrijorătoare. Medicamentele standard pentru ADHD pot reduce apetitul, pot perturba somnul, pot provoca dureri de cap şi prezintă riscuri de abuz. Cel mai îngrijorător este faptul că aceste medicamente nu funcţionează pentru aproximativ unul din patru pacienţi.
Cercetătorii din Islanda, Germania şi Regatul Unit au analizat dacă amlodipina ar putea contribui la remedierea acestor deficienţe de tratament.
Concluziile lor, publicate în revista Neuropsychopharmacology, dezvăluie rezultate promiţătoare în mai multe studii şi abordări de cercetare.
Echipele de cercetare au testat mai întâi amlodipina la şobolani, măsurând efectele sale asupra comportamentului hiperactiv. Şobolanii femele trataţi cu amlodipină au prezentat reduceri semnificative ale hiperactivităţii, în timp ce efectul la şobolanii masculi a fost mai puţin pronunţat şi a devenit semnificativ din punct de vedere statistic numai atunci când ambele sexe au fost analizate împreună.
Studiile paralele pe peşti zebră au dat rezultate şi mai încurajatoare. Folosind peşti special crescuţi care prezintă comportamente asemănătoare ADHD, cercetătorii au constatat că amlodipina reduce atât hiperactivitatea, cât şi impulsivitatea. Peştii au fost supuşi unei proceduri sofisticate de testare care a măsurat capacitatea lor de a aştepta semnale înainte de a răspunde - similar cu modul în care oamenii cu ADHD ar putea avea probleme în a aştepta să ofere o reacţie sau manifestă acţiuni impulsive.
O descoperire cheie sfidează convingerile de lungă durată despre amlodipină. Oamenii de ştiinţă credeau anterior că medicamentul nu poate traversa eficient bariera hematoencefalică, sistemul natural de apărare al organismului care împiedică multe substanţe, inclusiv tratamente, să ajungă la creier. Cu toate acestea, această cercetare a demonstrat contrariul. Nu numai că acest medicament ajunge la creier, dar reduce şi activitatea în regiunile legate de simptomele ADHD .
După studiile pe animale, cercetătorii au analizat date genetice umane pentru a înţelege dacă efectele acesteui medicament s-ar putea aplica la oameni. Ei au examinat variaţiile genetice ale proteinelor vizate de amlodipină şi au găsit legături semnificative cu ADHD, sugerând că mecanismul medicamentului ar putea ajuta la tratarea afecţiunii la om.
În sprijinul acestor constatări, cercetătorii au examinat datele din UK Biobank, o bază de date masivă care conţine informaţii privind sănătatea a sute de mii de persoane. Ei au descoperit că persoanele care iau amlodipină pentru tensiune arterială au raportat mai puţine simptome legate de ADHD, cum ar fi schimbări de dispoziţie şi comportament riscant, comparativ cu persoanele care iau alte medicamente pentru tensiune arterială.
Majoritatea medicamentelor actuale pentru ADHD acţionează prin ajustarea nivelurilor de substanţe chimice din creier precum dopamina şi noradrenalina. Amlodipina are o abordare diferită - afectează canalele de calciu din celulele creierului, ceea ce influenţează modul în care aceste celule comunică. Acest mecanism unic ar putea explica de ce ar putea ajuta potenţial persoanele care nu răspund la tratamentele tradiţionale ADHD.
„Reorientarea amlodipinei, un medicament bine stabilit pentru tensiunea arterială, oferă o cale promiţătoare şi rapidă de abordare a simptomelor ADHD”, a declarat miercuri coautorul studiului, dr. Matthew Parker, de la Universitatea din Surrey, într-un comunicat.
Potrivit medicului, această cercetare indică faptul că, datorită faptului că medicamentul este aprobat şi are un profil de siguranţă stabilit, amlodipinaacesta ar putea fi reorientat rapid ca opţiune de tratament pentru ADHD, oferind potenţial o alternativă de tratament pacienţilor mai devreme decât s-ar întâmpla prin dezvoltarea de noi medicamente.
Reutilizarea medicamentelor existente pentru noi afecţiuni oferă mai multe avantaje. Aceste medicamente au fost deja supuse unor teste de siguranţă extinse, efectele lor secundare sunt bine cunoscute şi sunt adesea disponibile sub formă generică, ceea ce le face mai accesibile. În cazul amlodipinei, zeci de ani de utilizare ca medicament pentru tensiunea arterială au stabilit profilul său de siguranţă şi intervalele de dozare adecvate.
Rezumatul cercetării
Cercetătorii au folosit o abordare multiplă, începând cu studii pe animale, folosind atât peşti zebră, cât şi şobolani. Aceştia au testat efectele amlodipinei asupra hiperactivităţii utilizând teste comportamentale standardizate, inclusiv Testul de câmp deschis pentru şobolani şi 5-Alegeri de timp de reacţie în serie pentru peştii zebră. Studiile privind penetrarea creierului au fost efectuate utilizând spectrometria de masă, în timp ce analizele genetice au utilizat date din baze de date umane mari, inclusiv UK Biobank.
Rezultate
Medicamentul amlodipina a demonstrat efecte semnificative în reducerea hiperactivităţii la şobolani şi a hiperactivităţii şi impulsivităţii la peştele zebră. Medicamentul a traversat cu succes bariera hemato-encefalică şi a redus activitatea neuronală în regiunile relevante ale creierului. Analizele genetice umane au arătat conexiuni între proteinele ţintă ale medicamentului şi ADHD, în timp ce datele UK Biobank au evidenţiat o reducere a simptomelor asemănătoare ADHD la persoanele care au luat medicamentul.
Limitările cercetării
Cercetarea, deşi cuprinzătoare, are câteva limitări. Studiile pe animale pot să nu se transpună perfect la om, iar analizele genetice la om sunt mai degrabă corelaţionale decât direct cauzale. În plus, datele UK Biobank au inclus în primul rând adulţi în vârstă, care ar putea să nu reprezinte populaţia ADHD tipică.
Concluzii
Această cercetare sugerează că amlodipina ar putea servi ca o nouă opţiune de tratament pentru ADHD, deosebit de valoroasă pentru pacienţii care nu răspund la medicamentele actuale. Profilul de siguranţă bine stabilit al medicamentului şi potenţialul scăzut de abuz îl fac un candidat atractiv ca medicament ce ar putea fi reorientat pentru tratamentul acestei tulburări.
Finanţare
Cercetarea a fost susţinută de diverse instituţii, inclusiv Fondul islandez de dezvoltare tehnologică şi Fondul european de dezvoltare regională.
