Compania 23andMe a fost cunoscută mult timp pentru testele genetice realizate din mostre de salivă pentru a le spune clineţilor cât de apropiaţi sunt de omul de Neanderthal sau dacă sunt predispuşi să dezvolte diabet sau Alzheimer. Acum, firma are o nouă ambiţie: dezvoltarea de medicamente pe baza volumului uriaş de date genetice pe care îl deţine. Unii experţi cred că o astfel de abordare ridică probleme de etică.
În anul precedent, 23andMe a împărţit pachetul său de date genetice cu gigantul GlaxoSmithKline, după ce acesta a cumpărat acţiuni în valoare de 300 de milioane de dolari vara trecută. Această colaborare a produs până acum şase potenţiale medicamente, iar companiile se aşteaptă să înceapă studiile asupra oamenilor cu cel puţin unul dintre acestea anul viitor.
Unii experţi avertizează, însă, că există probleme de etică privind utilizarea datelor genetice ale oamenilor pentru a crea medicamente profitabile.
Pentru 23andMe, folosirea datelor genetice pentru cercetarea medicamentelor "a fost mereu o parte a viziunii companiei", conform lui Emily Drabant Conley, directoare de dezvoltare a afacerilor, citată de wsj.com.
De la fondarea sa din 2006, compania a strâns o colecţie uriaşă de date de la milioane de persoane, prin mostre de salivă - pentru care au perceput de la doritori o taxă de până la 199 de dolari pentru fiecare mostră - în schimbul unor analize legate de genele lor. Compania a declarat că a vândut în jur de 10 milioane de kituri de teste şi a analizat ADN-ul de la mai mult de opt milioane de persoane, ceea ce a făcut-o cea mai mare deţinătoare de informaţii genetice din lume.
Această informaţie este valoroasă în special pentru producătorii de medicamente pentru că majoritatea clienţilor 23andMe aleg de asemenea să răspundă la chestionare legate de sănătatea lor. Analizarea geneticii a milioane de persoane împreună cu sănătatea lor totală furnizează indicii legate de relaţia dintre genetică şi boli particulare, ceea ce deschide multe uşi pentru descoperirea medicamentelor.
Pentru Glaxo, înţelegerea cu 23andMe face parte dintr-un efort mai amplu de a utiliza date genomice pentru a descoperi noi medicamente. De asemenea, compania este implicată în proiecte de cercetare cu colecţii genomice fondate de guvern din Regatul Unit şi Finlanda. Aceştia speră că genomica ar putea ajuta la rezolvarea unei probleme ce pune piedici industriei farmaceutice: o rată ridicată de eşec de a crea medicamente ce funcţionează.
"Industria se află într-o poziţie foarte ineficientă acum. Cheltuim zeci de miliarde, dar numărul de medicamente eficiente create nu este ridicat", a spus John Lepore, ce conduce o cercetare în stadiu timpuriu la Glaxo. Compania britanică estimează că medicamentele bazate pe informaţiile genetice sunt de două ori mai predispuse să aibă succes în studiile clinice, faţă de cele care bazate pe o altă tehnologie.
De asemenea, Amgen a cumpărat deCODE Genetics, ce a început ca o iniţiativă de a obţine date genetice de la populaţia din Islanda, pentru a o ajuta să urmărească potenţiale ţinte pentru medicamente.
La rândul lor şi cei de la Regeneron Pharmaceuticals lucrează cu multe spitale şi grupuri de cercetare pentru a căuta indicii despre cauzele genetice ale bolilor.
23andMe a vrut de mult timp să folosească date genetice pentru dezvoltarea medicamentelor. Iniţial, a împărţit datele cu producători de medicamente, inclusiv Pfizer şi Genentech, dar nu a fost implicată în descoperirea de noi medicamente. Ulterior, şi-a format propria unitate de cercetare, dar nu a avut dimensiunea suficientă pentru a forma o bază pentru noi medicamente. Acum, parteneriatul cu Glaxo accelerează acele eforturi.
Glaxo se aşteaptă ca procesul costisitor şi dificil de a găsi pacienţi dispuşi să se alăture studiilor clinice să fie accelerat prin colaborare. În mod normal, producătorii de medicamente se bazează pe reclame şi doctori pentru informarea în legătură cu studiile, iar nu toţi pacienţii interesaţi sunt eligibili.
Una din ţintele companiilor Glaxo şi 23andMe este o mutaţie rară într-o genă numită LRRK2 ce creşte riscul de dezvoltare a bolii Parkinson. În jur de una din o mie de persoane este purtătoare, ceea ce le-ar face foarte dificil de găsit prin tactici tradiţionale de recrutare. 23andMe are contactele de la 7.500 de purtători pe care i-ar putea invita să participe.
Dr. Leporte estimează că acest lucru ar salva luni, dacă nu ani, din procesul de recrutare.
23andMe îşi întreabă clienţii dacă sunt de acord ca informaţiile lor genetice să fie folosite în scopuri de cercetare, iar 80% din ei răspund afirmativ, conform companiei.
Totuşi, unii critici spun că nu este etic ca 23andMe să profite de bază de date construită din datele genetice ale pacienţilor ce plătesc.
"Se obţine această valoroasă comoară, iar oamenii nu vor mai plăti de două ori. Toate persoanele ce şi-au trimis ADN-ul vor plăti acelaşi preţ pentru medicamentele dezvoltate ca oricine altcineva", a spus Arthur Caplan, profesor de bioetică la Şcoala de Medicină NYU.
Un purtător de cuvânt de la 23andMe a spus că aceşti oameni iau o decizie informată de a permite ca informaţiile lor genetice să fie folosite în cercetări. De asemenea, compania a declarat că împarte doar anumite date cu Glaxo, dar parteneriatul ridică o problemă de confidenţialitate: cum că aceşti oameni nu ar realiza că datele lor ar fi folosite de industria farmaceutică.
"Clienţii chiar trebuie să se gândească în ce intră. Unde se duc acele date şi cine le primeşte?", a spus Richard Forno, director asistent la Center of Cybersecurity de la Universitatea din Maryland, Baltimore County.
Un purtător de cuvânt al companiei a spus că li se trimit scrisori clienţilor pentru a îi informa despre colaborările pentru profit şi pentru a le aduce la cunoştinţă că au opţiunea de a-şi retrage consimţământul pentru cercetare.
Pentru unii, beneficiile cântăresc mai mult decât părţile negative. Reni Winter-Evans, 64 de ani, a trimis o mostră de salivă către 23andMe anul trecut, după ce i s-a spus că lipsa ei a simţului mirosului ar putea fi un semn timpuriu pentru Parkinson. Rezultatele au arătat că avea mutaţia LRRK2. Subsecvent a fost diagnosticată cu Parkinson premotoriu, ceea ce înseamnă că boala poate fi detectată în creierul ei dar încă nu i-a afectat serios mişcările.
Winter-Evans a spus că este dispusă să participe într-un studiu clinic asupra LRKK2. "Importanţa găsirii unui leac cântăreşte mult mai mult decât iluzia mea de confidenţialitate", a precizat aceasta.
