Adăugarea medicamentelor cu substanţa activă ticagrelor la terapia cu aspirină pentru pacienţii cu diabet de tip 2 şi cu boală coronariană stabilă scade incidenţa evenimentelor cardiovasculare ischemice, dar dublează riscul de sângerare majoră, arată concluziile unui studiu realizat în SUA.
Studiul realizat asupra a 19.220 de voluntari a descoperit că ticagrelor reduce cu 10% rata incidenţei evenimentelor cardiovasculare ischemice. Totodată, rata de sângerare majoră a fost de 2,2% în grupul pacienţilor ce au primit aspirină şi ticagrelor, faţă de doar 1,0% în grupul celor trataţi numai cu aspirină.
Niciunul dintre pacienţi nu a avut antecedente de atac de cord sau accident vascular cerebral.
Analiza datelor "sugerează că terapia cu ticagrelor nu are un raport risc-beneficiu favorabil în această populaţie de studiu”, au spus cercetătorii.
Însă, într-o analiză a unui subgrup, care a luat în considerare pacienţii cu antecedente de intervenţie coronariană percutană anterioară, beneficiul terapiei duale a fost şi mai pronunţat. Studiul este cunoscut sub numele de THEMIS-PCI.
"Cheia depinde de cât de mare este riscul unui pacient de a avea evenimente cardiovasculare şi cât de mare este riscul său de sângerare", a declarat pentru Reuters coautorul cercetării dr. Deepak Bhatt, profesor de medicină la Harvard Medical School din Boston.
Adugarea ticagrelor la terapia standard cu aspirină în cazul pacienţilor care prezintă un risc ridicat de evenimente cardiovasculare, dar risc scăzut de sângerare, este benefică fiind destinată în special, persoanelor cu diabet şi intervenţie coronariană percutană anterioară sau stenting, se mai arată în concluziile cercetării.
Compania farmaceutică AstraZeneca, care vinde ticagrelor sub denumirea comercială, Brilinta, a finanţat studiul şi a colectat, stocat şi analizat datele.
Voluntarii participanţi la studiu, cu vârsta de cel puţin 50 de ani şi din 42 de ţări, nu au suferit de un atac de cord sau accident vascular cerebral, dar unii fuseseră supuşi unei aveau fie intervenţii coronariane percutanate, fie unei grefări ocolitoare coronariane sau au avut o arteră coronariană cu cel puţin 50% blocaj.
Numărul de decese cauzate de infarctul miocardic sau accident vascular cerebral a fost aproape identic atât la grupul tratat doar cu aspirină cât şi în grupul care a primit tratamentul combinat cu aspirină şi ticagrelor.
Rata de întrerupere a fost de 34,5% în grupul care a primit tratmentul cu ticagrelor adugat şi doar 25,4% în grupul de pacienţi făra acest medicament. Întreruperea a fost cauzată mai ales de tendinţa medicamentului de a provoca dispnee şi sângerare.
Rata de hemoragie intracraniană a fost cu 71% mai mare în grupul căruia i-a fost administrat ticagrelor, faţă de 46% în grupul care a primit doar aspirină. Această diferenţa a fost determinată de hemoragii intracraniene traumatice, nu evenimente spontane, au mai precizat cercetătorii.
Aproximativ 58% dintre pacienţii suferiseră anterior o intervenţie coronariană percutană, iar în acest subgrup, rata de deces cardiovascular, infarct miocardic sau accident vascular cerebral a fost de 7,3% în grupul căruia i-a fost administrat ticagrelor faţă de 8,6% în grupul de control, ceea ce însemnă o reducere de 15%.