Boala renală cronică şi insuficienţa cardiacă sunt considerate probleme medicale critice la nivel mondial, fiind strâns asociate cu un fenomen cunoscut sub numele de „sindromul cardiorenal”. Relaţia dintre disfuncţia renală şi disfuncţia cardiacă este complexă. Multe studii au încercat să înţeleagă această relaţie; puţine au oferit până în prezent o ţintă clară pentru tratamentul disfuncţiei combinate. Un ultim studiu însă a descoperit că histamina este un apărător neaşteptat împotriva afectărilor cardiace şi renale.
Cercetătorii de la Universitatea din Tsukuba au investigat nivelurile de histamină, un factor important în inflamaţie, la şoarecii cu afectare cardiorenală şi au constatat că histamina a fost crescută în sângele acestor şoareci, comparativ cu şoarecii normali.
Insuficienţa cardiacă este o afecţiune în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a răspunde nevoilor organismului, adesea demonstrat prin respiraţie dificilă, oboseală excesivă şi picioare umflate. Boala renală cronică implică pierderea treptată a funcţiei renale, în care apar edeme ale picioarelor, oboseală, vărsături, pierderea poftei de mâncare şi confuzie. În ciuda multor eforturi de a controla aceste două afecţiuni, tratamentele pentru ambele implică în mare parte modificări ale vaselor de sânge pentru a-şi atenua efectele, mai degrabă decât abordări curative pentru a reduce procesele subiacente ale bolii.
,,Histamina este un factor important în diferite procese inflamatorii, iar inhibarea ei duce în general la un control mai bun al bolilor. Am găsit niveluri crescute de histamină la şoareci cu sindrom cardiorenal şi am descoperit că ţintirea receptorului histaminic H3 cu un agonist, immetridina, ar putea atenua semnificativ unele componente ale afectării cardiorenale. În plus, tratamentul cu immetridina a condus la modificări protectoare ale expresiei genice”, a declarat Akiyoshi Fukamizu, autorul studiului, potrivit MedicineNet.com.
În studiu, şoarecii care nu au putut produce histamină au prezentat deteriorare cardiorenală mai gravă, incluzând creşterea dimensiunii inimii, modificarea contractilităţii cardiace şi o filtrare urinară slabă. Efecte similare au fost observate atunci când un antagonist al receptorului de histamină specific (H3) a fost administrat la şoareci cu leziuni cardiorenale, ceea ce sugerează că acest receptor poate servi drept ţintă utilă a medicamentului.
Astfel, cercetătorii cred că activarea unui receptor de histamină specific ar putea atenua semnele de deteriorare cardiorenală la aceşti şoareci, oferind un nou tratament potenţial pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi pacienţi cu boală renală cronică.
Recent, oamenii de ştiinţă japonezi au descoperit că histaminele au îmbunătăţit scorul la testele pentru memoria pe termen lung a oamenilor.
