O echipă de cercetători de la Centrul Gladstone-UCSF pentru circuite celulare din California a determinat modalitatea prin care citomegalovirusul, un virus din familia herpes, reuşeşte să treacă peste sistemul imunitar uman şi să se multiplice în organism, descoperire care poate sta la baza dezvoltării unor tratamente eficiente, potrivit sciencedaily.com.
Citomegalovirusul poate duce la defecte de naştere şi la transplanturi eşuate, potrivit experţilor. Pe măsură ce a evoluat, acest tip de virus a reuşit să găsească o metodă prin care să evite mecanismul imunitar care, de obicei, previne infecţiile virale.
Până acum, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să înţeleagă exact modul în care virusul reuşeşte acest lucru.
Însă echipa de cercetători condusă de doctorul Leor S. Weinberger şi de Ute Bowes, directorul Centrului Gladstone-UCSF, a descoperit mecanismul prin care virusul reuşeşte să se multiplice în interiorul organismului uman.
În mod normal, atunci când un virus pătrunde într-o celulă umană, aceasta blochează ADN-ul virusului şi îi împiedică orice acţiune. Pentru a reuşi să se multiplice, virusul trebuie să evite acest mecanism de apărare al organismului.
Citomegalovirusul reuşeşte acest lucru prin faptul că, atunci când introduce ADN-ul într-o celulă umană, adaugă şi proteine numite PP71. Acestea sunt eliberate în celulă şi ajută virusul să se multiplice, astfel încât infecţia se poate extinde.
Însă echipa de cercetători a descoperit că aceste proteine, necesare pentru multiplicarea virusului, dispar după câteva ore, în timp ce virusul are nevoie de câteva zile pentru a se multiplica.
În urma analizelor, cercetătorii au detectat faptul că, odată pătrunse în celula umană, proteinele PP71 activează un alt tip de proteine, denumit IE1.
Chiar dacă proteinele PP71 dispar repede, proteinele IE1 - care se degradează mult mai lent - continuă să funcţioneze şi ajută la multiplicarea virusului.
Cercetătorii au reuşit să grăbească, în laborator, dispariţia proteinelor IE1, iar efectul a fost încetinirea multiplicării virusului.
Rezultatele studiului realizat de echipa de cercatare, prezentate în publicaţia PNAS, oferă noi indici despre cum pot fi dezvoltate tratamente eficiente nu doar pentru citomegalovirus, ci şi pentru alte virusuri herpetice, precum Epstein-Barr sau herpes simplex 1 şi 2.
