Un medicament dintr-o nouă clasă, pegilodecakin, a înregistrat rezultate promiţătoare în studiile clinice în tratamentul pacienţilor cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) şi cu cancer renal.
Studiul, condus de University of Texas Anderson Cancer Center, a demonstrat că medicamentul, în combinaţie cu doi anticorpi principali monoclonali anti-PD-1, pembrozilumab şi nivolumab, a atins răspunsuri semnificative pentru aceşti pacienţi.
"Pegilodecakin împreună cu anticorpii monoclonali anti-PD-1 a avut un profil de toxicitate controlabil şi o activitate antitumorală promiţătoare. Studiul a arătat că această combinaţie a demonstrat răspunsuri favorabile la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici sau cancer renal ce au fost trataţi anterior când au fost comparaţi cu cei trataţi doar cu anticorpi monoclonali anti-PD-1", a spus dr. Aung Naing, citat de sciencedaily.com.
Studiul a fost proiectat pentru a evalua siguranţa, tolerabilitatea şi doza maximă tolerată de pegilodecakin în combinaţie cu pembrolizumab sau nivolumab şi pentru a investiga biomarkerii pentru identificarea pacienţilor predispuşi să răspundă la tratament.
Studiul a urmărit 111 de pacienţi cu cancer pulmonar fără celule mici şi melanom cu tumori solide maligne avansate. Cele mai comune efecte secundare au fost anemia, oboseala, numărul scăzut de trombocite din sânge şi nivelul ridicat de trigliceride.
Răspunsurile obiective au fost constatate la 43% din pacienţii cu cancer pulmonar, 40% din cei cu cancer renal şi 10% din cei cu melanom.
Pegilodecakin este compus din interleukin-10 (IL-10) recombinant, ce a fost legat de o moleculă numită polietilen glicol (PEG). IL-10 este o proteină ce reglementează activitatea unor celule imune, iar concentraţiile ridicate ale IL-10 activează un răspuns imun împotriva celulelor canceroase. Ataşarea PEG la IL-10 îşi măreşte dimensiunea, ceea ce împiedică sau întârzie ruperea acestuia pentru a prelungi timpul în care circulă în organism.
Medicamentul funcţionează prin stimularea supravieţuirii, proliferării şi prin eliminarea potenţialului celulelor T CD8+, cunoscute pentru abilitatea lor de a recunoaşte şi de a distruge celulele canceroase. Creşterea cantităţii de celule T CD8+ din tumoare îmbunătăţeşte prognosticul şi supravieţuirea pacientului. Efectul stimulator imun al pegilodecakin complementează acţiunea anticorpilor monoclonali anti-PD-1 ce blochează efectul imunosupresiv asupra celulelor T.
"Activitatea pegilodecakin în combinaţie cu anticorpii monoclonali anti-PD-1 introduce o nouă clasă de medicamente pentru tratarea tumorilor solide avansate. Sperăm că studii ulterioare personalizate vor determina tolerabilitatea şi beneficiile clinice ale pegilodecakin ca un singur agent şi combinat într-o varietate de tipuri de cancer", au spus cerce
