Un nou studiu realizat pe animale a dovedit că nivelul ridicat de glucoză creşte nivelurile precursorului enzimatic – liziloxidaza de propeptide (LOX-PP) – ce cauzează moartea celulelor.
Descoperirile ar putea ajuta la devoltarea unor noi tratamente pentru retinopatia diabetică prin ţintirea LOX-PP sau a metaboliţilor săi.
În jur de unul din trei pacienţi cu diabet dezvoltă retinopatie diabetică , ce afectează vederea şi poate duce la orbire.
LOX este o enzimă extracelulară responsabilă de moleculele de colagen şi de elastină cu legătură încrucişată pentru a forma o matrice extracelulară stabilă. Rolul propeptidului LOX, LOX-PP, este mai puţin înţeles, deşi poate juca un rol în menţinerea LOX într-o stare inactivă.
”Am descoperit că afecţiunile hiperglicemice şi diabetice au crescut nivelurile LOX-PP. LOX-PP ar putea induce moartea celulelor prin compromiterea unei căi de supravieţuire a celulelor, iar în cazul retinelor şoarecilor cu diabet, nivelul ridicat LOX-PP a contribuit la moartea celulară vasculară din retină asociată cu retinopatia diabetică. Administrarea LOX-PP recombinant a fost suficientă pentru a induce moartea celulelor. Acest raport a arătat o funcţionalitate nouă a LOX-PP în medierea morţii celulare în cazul glucozei ridicate în celulele endoteliale din retină, cât şi în cazul animalelor diabetice”, a explicat autorul principal al studiului dr. Sayon Roy de la Boston University School of Medicine, Boston, citat de sciencedaily.com.
Studiile asupra celulelor canceroase pancreatice şi din cancerul de sân sugerează că supraexpresia LOX-PP ar putea declanşa moartea celulară. Prin urmare, cercetătorii au studiat rolul LOX-PP în ţesutul din retină.
Au fost examinate vasele de sânge din retină ale şoarecilor diabetici şi normali cărora li s-a administrat artificial LOX-PP sintetizat direct în ochi. Au mai fost studiate schimbările asociate cu retinopatia diabetică, ca umflarea, scurgeri ale vaselor sanguine, blocarea sau îngroşarea pereţilor vasculari şi indicatori histologici cum ar fi capilarele celulare (AC) şi celulele pericite (PL).
Au fost observate mai multe capilare celulare şi celule periciete în retinele şoarecilor diabetici, în comparaţie cu cei din grupul de control. Pentru cei non-diabetici, injectarea rLOX-PP direct în ochi a crescut de asemenea numărul de capilare celulare şi celule pericite, în comparaţie cu şoarecii ce au primit o injecţie fără acesta.
Efectul glucozei ridicate asupra celuleor endoteliale din retină crescute în cultură a fost de asemenea studiat.
Adăugarea glucozei în culturile celulare a suprareglat expresia LOX-PP şi a redus activarea protein-kinazei B. Celulele expuse doar la rLOX-PP au prezentat o moarte celulară mai ridicată, împreună cu fosforilaţia scăzută a protein-kinazei. Studiul a furnizat dovezi clare conform cărora glucoza ridicată creşte nivelurile LOX-PP, ceea ce în schimb provoacă moartea celulară. Mai mult decât atât, LOX-PP a indus moartea celulară prin compromiterea unei căi implicate în supravieţuirea celulară.
menţinut într-o stare inactivă.
