La majoritatea pacienţilor cu cancer pancreatic avansat la nivel local, tratamentul neoadjuvant cu fluorouracil, leucovorin, oxaliplatin şi irinotecan (Folfirinox) împreună cu losartan şi chimioradiaţii au permis îndepărtarea completă a tumorii, conform unui nou studiu realizat în SUA.
”Aproximativ 40% din pacienţii cu cancer pancreatic au o boală localizată avansată, cu rate istorice de succes slabe pentru tratamentul chirurgical. Noua abordare a permis însă eliminarea cu succes a tumorii primare la 61% dintre pacienţi ceea ce stabileşte noi repere în tratarea acestei boli şi oferă multă speranţă pacienţilor dar şi medicilor”, a declarat pentru Reuters, autorul ceretării dr. Janet Murphy de la Harvard Medical School, din Boston.
În urma analizei cercetătorii au stabilit că există date certe care atestă că Folfirinox ajută la reducerea bolii, iar blocanţii receptorilor angiotensinei, cum este losartanul, îmbunătăţesc aceste rezultate prin reducerea potenţialului malign al celulelor canceroase, prin modificarea micromediului, prin activarea imunităţii şi normalizarea matricei extracelulare pentru a permite o livrare sporită a chimioterapiei citotoxice.
Cercetătorii au studiat 49 de pacienţi cu cancer de pancreas inoperabil la nivel local, netratati anterior. Dintre aceştia 38 au primit tratament cu Folfirinox şi losartan timp de opt cicluri, în timp ce restul au avut mai puţine cicluri datorate progresiei bolii, intoleranţei la losartan sau toxicităţii.
Totodată 38 dintre pacienţi au primit o chimioradioterapie pe termen lung, iar şapte pe termen scurt. Intervenţia chirurgicală a fost efectuată la 42 de pacienţi, iar în cazul a 34 dintre aceştia fost realizată rezecţia. Operaţia a reuşit pentru 30 dintre subiecţi ceea ce însemnă un succes în 88% din cazuri sau o rată de 61% din numărul total al pacienţiilor implicaţi în cercetare.
Douăzeci şi şapte de pacienţi au fost încă în viaţă la finalizarea studiului, pe o perioadă de urmărire medie de 17,1 luni.
La pacienţii supuşi rezecţiei, supravieţuirea fără progresie a fost de 21,3 luni comparativ cu 17,5 luni la cei care nu au făcut-o. Proporţiile corespunzătoare pentru supravieţuirea globală au fost de 33,0 luni şi 31,4 luni.
