Administrarea de Prozac determină rearanjarea morfologică a fibrelor nervoase serotoninergice în hipocampul creierului, arată concluziile unui studiu realizat pe şoarecii de laborator şi publicat în "ACS Chemical Neuroscience".
Prozac, numele comercial al medicamentului fluoxetină, a fost introdus pe piaţa americană pentru tratamentul depresiei în 1988, iar 30 de ani mai târziu, oamenii de ştiinţă încă nu ştiu exact în ce fel medicamentul îşi face efectul de îmbunătăţire a stării emoţionale.
Cercetătorii au raportat că în plus faţă de acţiunea cunoscută a medicamentului asupra receptorilor de serotonină, fluoxetina ar putea rearanja fibrele nervilor în hipocampul creierului şoarecilor de laborator.
Fluoxetina a fost primul medicament din clasa compuşilor cunoscuţi ca inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI) ce a fost aprobat de Administraţia Americană pentru Alimente şi Medicamente, conform sciencedaily.com.
SSRI lucrează în principal prin creşterea cantităţii disponibile a neurotransmiţătorului serotonină pentru semnalizarea dintre neuroni, dar cercetătorii au suspectat că ar putea avea loc şi alte procese.
În studii anterioare, Massimo Pasqualetti şi colegii săi au arătat că epuizarea şi restaurarea serotoninei la şoareci ar putea rearanja fibrele nervilor din hipocamp. Acum, au vrut să arate dacă unele schimbări mai subtile în disponibilitatea serotoninei cauzate de tratamentul cu fluoxetină ar putea avea acelaşi efect.
Pentru a afla, cercetătorii au folosit şoareci de laborator cu expresia proteinei fluorescentă verde în neuronii ce formează serotonina în creier. Pentru realizarea cercetării le-au dat şoarecilor fluoxetină în apa de băut timp de 28 de zile şi apoi au comparat semnalele proteinei din creier la şorecii ce primiseră tratamentul cu cei cărora nu li s-a administrat medicamentul.
Şoarecii ce au luat fluoxetină au avut fibre ale nervilor ce produc serotonină mai puţine ca număr şi mai mici ca diametru decât cei din grupul de control, dar doar în hipocamp.
Chiar dacă consecinţele acestui rearanjament structural sunt în prezent necunoscute, acesta ar putea contribui la modul în care antidepresivele îşi fac efectul terapeutic, au spus cercetătorii.
