Reducerea agresivă a lipidelor cu ajutorul anticorpului monoclonal anti-PCSK9 alirocumab este asociată cu rezultate cardiovasculare şi metabolice îmbunătăţite după sindromul coronarian acut la pacienţii cu diabet zaharat, potrivit rezultatelor unui nou studiu.
"Diabetul post-sindrom coronarian acut are un risc foarte ridicat şi pentru aceşti oameni ar trebui luată în considerare că parte din terapie şi un tratament de modificare a lipidelor dacă colesterolul LDL este> 70 mg / dl, cum ar fi un inhibitor PCSK9 demonstrat a fi deja a fi util", a declarat dr. Kausik K. Ray de la Imperial College din Londra, Londra, Marea Britanie pentru Reuters.
Cercetătorii au evaluat eficacitatea alirocumab asupra evenimentelor cardiovasculare cauzate de nivelul glicemic şi efectele tratamentului asupra glicemiei şi a diabetului nou instalat printr-o analiză a datelor provenind de la 8.242 de pacienţi eligibili. Aceştia au fost urmăriţii pe parcursul cercetării timp de trei până la cinci ani.
Obiectivul principal al studiului a fost stabilirea riscului de deces cauzat de boala coronariană, a ratei de risc penru infarctul miocardic nonfatal, pentru accident vascular cerebral sau angină instabilă care necesită internare în spital, în cazul pacienţilor trataţi cu ajutorul anticorpului monoclonal anti-PCSK9 alirocumab şi a celor care nu au beneficiat de acest tratament.
În grupul placebo, rata obiectivului primar a fost de 6,5 la 100 persoane/ani pentru cei cu diabet zaharat existent la momentul iniţial, 3,4 la 100 persoane/ani pentru cei cu prediabet şi 3,1 la 100 persoane/ani pentru pacienţii normoglicemci.
Tratamentul cu alirocumab a fost asociat cu o reducere cu 16% a riscului pentru obiectivul primar în rândul pacienţilor cu diabet zaharat, o reducere de 14% în rândul celor cu prediabet şi o reducere de 15% în rândul celor noromoglicemici.
Reducerea absolută a riscului asociată cu tratamentul cu alirocumab comparativ cu placebo a fost mai mare la pacienţii cu diabet zaharat (2,3 puncte procentuale) decât la pacienţii cu prediabet sau cei normoglicemici (cu 1,2 puncte procentuale pentru ambele).
Totodată valorile medii ale -colesterolului- LDL în luna a patra au fost semnificativ mai scăzute în cazul pacienţilor trataţi cu alirocumab faţă de cei cărora li s-a administrat un tratament de tip placebo, indiferent de grupul de glicemie: 0,80 vs 2,5 mmol / l (31 faţă de 97 mg / dl) la cei cu diabet zaharat; 0,80 vs 2,25 mmol / l (87 mg / dl) la cei cu prediabet; şi 0,80 vs 2,28 mmol / L (88 mg / dl) la cei cu normoglicemie.
Riscul dezvoltării unui nou diabet zaharat la pacienţii fără diabet zaharat la momentul iniţial nu a fost diferit între grupurile tratate cu alirocumab şi placebo.
Companiile Sanofi şi Regeneron Pharmaceuticals, producătorii medicamentului, au finanţat studiul, au angajat cinci dintre cei 24 de autori ai acestui raport şi au avut diverse relaţii cu alţi 17 autori şi cu unul dintre cei doi autori ai editorialului.
