Unele medicamente împotriva cancerului din studiile clinice ucid celulele tumorale prin efecte îndreptate către alte ţinte, mai degrabă decât prin interacţiunea acestora cu ţinta intenţionată, arată concluziile unui studiu publicat în ”Science Translational Medicine”.
”Majoritatea noilor medicamente oncologice eşuează în studiile clinice asupra pacienţilor cu cancer, Până la 97% din medicamentele ce ajung în studii clinice nu sunt aprobate de către FDA. Lucrarea identifică un set de factori ce contribuie la această rată ridicată de eşesc. Am descoperit că multe medicamente anti-cancer au fost proiectate pentru a inhiba proteinele, fără un rol detectabil în legătura cu creşterea cancerului. Mai mult decât atât, medicamentele folosite pentru a ţinti acele proteine ucid celulele canceroase din întâmplare printr-un efect care se abate de la ţintă”, a spus dr. Jason Sheltzer de la Cold Spring Harbor Laboratory din New York, citat de Reuters.
Cercetătorii au utilizat tehnologia CRISPR-Cas9 pentru a investiga 10 potenţiale medicamente împotriva cancerului şi ţintele acestora în diverse stadii ale studiilor clinice.
Medicamentele ţintesc una din cele şase proteine ce au fost identificate ca fiind importante pentru supravieţuirea celulelor canceroase în mai mult de 180 de publicaţii şi au fost folosite în cel puţin 29 de studii clinice ce au implicat mai mult de 1.000 de pacienţi.
”Contrar rapoartelor anterioare obţinute predominant prin interferenţa ARN şi inhibitorii de moleculă mică, arătăm că proteinele ţintite de aceste medicamente nu sunt esenţiale pentru proliferarea celulelor canceroase. Mai mult, eficienţa fiecărui medicament pe care l-am testat nu a fost afectată de pierderea ţintei presupuse, ceea ce indică că aceşti compuşi ucid celulele prin efecte fără legătură cu ţinta”, au spus cercetătorii.
Testele echipei au inclus substanţe ca citrinostat şi ricolinostat, testate împotriva mielomului multiplu.
”Doctorii ar trebui să fie conştineţi că multe medicamente experimentale ar putea avea un mecanism de acţiune incorect. Analizăm în particular o substanţă, OTS964, aceasta s-a considerat anterior a fi inhibitor al unei proteine numite PBK. Folosind CRISPR,, am arătat că PBK a fost de fapt dispensabilă în legătură cu creşterea cancerului. Am efectuat o serie de experimente ce demonstreaă că OTS964 este de fapt un inhibitor al unei proteine diferite, numită CDK11. Acesta este primul inhibator descoperit al CDK11. Acum efectuăm experimente pentru a explora CDK11 ca o potenţială nouă ţintă a medicamentelor. Validarea genetică stringentă, în particular, prin folosirea noii tehnologii de editare genică CRISPR, poate îmbunătăţi modul prin care noile ţinte sunt caracterizate şi vor scădea numărul de medicamente testate asupra pacienţilor cu cancer ce nu reuşesc să prezinte rezultate benefice”, a mai explicat dr. Sheltzer
