Cercetătorii polonezi au raportat noi descoperiri cu privire la modul în care bacteriile implicate în bolile gingivale pot călători prin corp, purtând prin organism toxine legate de boala Alzheimer, artrita reumatoidă şi pneumonia de aspiraţie. Şi testează un nou medicament care să blocheze dezvoltarea şi răspândirea acestora.
Ei au detectat semne ale bacteriilor în mostre cerebrale ale persoanelor cu Alzheimer şi au folosit şoareci pentru a arăta că bacteriile îşi pot găsi drumul de la gură la creier.
Bacteria, Porphyromonas gingivalis, este principala cauză a paradontozei, cea mai serioasă formă a afecţiunii gingivale. Aceste noi descoperiri subliniază importanţa unei bune igiene orale, în timp ce oamenii de ştiinţă caută metode pentru a controla mai bine această infecţie bacteriană comună.
”Igiena orală este foarte importantă pe parcursul vieţii, nu numai pentru a avea un zâmbet frumos, dar şi pentru a scădea riscul multor boli serioase. Persoanele cu factori de risc genetici care îi fac susceptibili pentru artrita reumatoidă sau boala Alzheimer ar trebui să fie extrem de preocupate de prevenirea bolilor gingivale”, a spus dr. Jan Potempa, profesor la Şcoala de Stomatologie a Universităţii din Louisville şi şeful departamentului de microbiologie la Universitatea Jagelonă din Cracovia, Polonia, citat de sciencedialy.com.
În timp ce unii cercetători anteriori au observat prezenţa P. Gingivalis în mostre cerebrale de la pacienţii cu Alzheimer, echipa lui Potempa, în colaborare cu Cortexyme Inc., oferă cele mai solide dovezi de până astăzi conform cărora bacteria ar putea contribui la dezvoltarea bolii Alzheimer. Potempa va prezenta cercetarea la întâlnirea anuală a Asociaţiei Americane de Anatomişti.
Cercetătorii au comparat mostre cerebrale de la persoane decedate cu şi fără boala Alzheimer care au avut aproximativ aceeaşi vârstă de deces. Ei au observat că P. Gingivalis a fost mai comună în mostrele pacienţilor cu Alzheimer, evidenţiată de amprenta ADN a bacteriei şi de prezenţa toxinelor sale cheie, cunoscute ca gingipine.
În studiile realizate asupra şoarecilor de laborator, cercetătorii au arătat că P. Gingivalis se poate muta de la gură la creier şi că această migraţie poate fi blocată de chimicale ce interacţionează cu gingipinele. Un medicament experimental ce blochează gingipinele, cunoscut ca COR388, se află în prezent în studii clinice de fază 1 pentru boala Alzheimer. Cortexyme Inc şi echipa lui Potempa lucrează la alţi compuşi ce blochează enzimele importante pentru P. Gingivalis şi alte bacterii ale gingiilor, cu speranţa de a le întrerupe rolul în avansarea bolii Alzheimer şi a altora.
Cercetătorii au găsit de asemenea dovezi ale rolului bacteriei în boala autoimună artrita reumatoidă, cât şi în pneumonia de aspiraţie, o infecţie a plămânilor cauzată de inhalarea mâncării sau a salivei.
”Toxinele principale ale P. Gingivalis, sunt ţinte bune pentru posibile noi intervenţii medicale pentru contracararea unei varietăţi de boli. Frumuseţea acestor abordări în comparaţie cu antibioticele este că asemenea intervenţii sunt aţintite doar asupra patogenilor cheie, lăsând în pace bacteriile bune, care sunt necesare”, a explicat Potempa.
P. gingivalis începe în mod obişnuit să se infiltreze în gingii în timpul adolescenţei. În jur de unul din cinci persoane cu vârsta sub 30 de ani au niveluri scăzute ale bacteriei în gingiile lor. În timp ce nu este dăunătoare pentru majoritatea oamenilor, dacă creşte mult, bacteria provoacă sistemul imunitar al corpului să creeze inflamaţii, ducând la înroşire, umflare, sângerare şi eroziunea ţesutului gingival.
Agravând situaţia, P. Gingivalis cauzează chiar bacterii benigne în gură pentru a le schimba activitatea şi să mărească mai mult răspunsul imun. Bacteria poate călători din gură în fluxul sanguin prin simpla acţiune de mestecare sau spălarea pe dinţi.
Cea mai bună cale de a preveni creşterea necontrolată a P. Gingivalis este prin spălarea şi curăţarea regulată şi vizitarea unui dentist cel puţin o dată pe an, conform lui Potempa. Fumătorii şi persoanele în vârstă se află la un risc mai crescut al infecţiei. Se consideră că şi factorii genetici joacă un rol, dar acesta nu este încă bine înţeles.
