Cancerul de sân HER2 pozitiv, o formă deosebit de agresivă a cancerului, poate fi tratat cu particule nanoscopice "imprimate" cu caracteristici de legare specifice pentru moleculă receptorului HER2. După cum au raportat cercetătorii chinezi legarea selectivă a nanoparticulelor la HER2 inhibă semnificativ înmulţirea celulelor tumorale.
Cancerul de sân este cea mai comună formă de cancer la femei şi una dintre cauzele principale de deces. Aproximativ 20 până la 30% din cazurile de cancer mamar implică varianta cu HER2-pozitiv foarte puţin tratabil.
HER2 reprezintă factorul de creştere al epidermei umane, o proteină care recunoaşte şi se asociază cu un factor de creştere specific. HER2 se extinde pe membrana celulară: o parte în interiorul celulei, iar cealaltă pe suprafaţa celulei. De îndată ce un factor de creştere scade, părţile extracelulare ale HER2 se leagă cu un al doilea HER strâns legat, cum ar fi HER1 sau HER3. Aceasta declanşează o cascadă de semnal multicast în interiorul celulei, care este implicat critic în procese precum diviziunea celulară, metastazarea şi formarea vaselor de sânge care alimentează tumora. Celulele tumorale HER2 pozitive conţin concentraţii semnificativ mai mari de HER2, informează sciencedaily.com.
O terapie actuală pentru tumorile HER2-pozitive în stadiu precoce se bazează pe legarea unui anticorp la HER2 pentru a bloca dimerizarea. Cercetătorii de la Universitatea Nanjing din China au dezvoltat nanoparticule polimerice biocompatibile "imprimate molecular" care recunosc HER2 la fel ca un anticorp pentru a preveni dimerizarea.
Nanoparticulele pot fi inscripţionate molecular printr-un amestec care este polimerizat în nanosfere în prezenţa moleculelor (bio) pe care se presupune că le vor recunoaşte ulterior. Moleculele acţionează ca un tip de ştampilă, lăsând "amprente" nanoscopice în sfere. Acestea se potrivesc perfect moleculelor cu care au fost imprimate şi le leagă în mod specific. Spre deosebire de anticorpi, nanosferele sunt uşor şi ieftin de produs şi sunt stabile din punct de vedere chimic.
Pentru procesul de imprimare, cercetătorii folosesc o metodă specială, care este controlată şi face posibilă imprimarea folosind că şabloane lanţuri de blocuri de zahăr (glicani). Multe proteine conţin anumite "lanţuri de zahăr" care sunt unice pentru fiecare tip de proteine, ca o amprentă.
Cercetătorii au folosit acest tip de glican din capătul extracelular al proteinelor HER2 ca o "stampilă" a acestora.
Acest lucru le-a permis producerea unor nanoparticule imprimate care recunosc în mod specific HER2 şi se leagă selectiv la acesta, inhibând dimerizarea. Ei au reuşit astfel să reducă în mod semnificativ înmulţirea celulelor tumorale în vitro şi creşterea tumorilor în experimetele realizate pe şoarecii de laborator.
Celulele sănătoase nu au fost afectate în mod esenţial se mai arată în concluziile cercetării.
