O proteină descoperită în veninul păianjenilor ar putea fi folosită pentru realizarea de medicamente eficiente pentru sindromul Dravet, o formă rară de epilepsie, arată un studiu realizat în Australia, citat de medicalnewstoday.com.
O echipă de cercetători de la Universitatea Queensland şi de la Florey Institute of Neuroscience and Mental Health din Australia a studiat mai multe tipuri de venin care ar putea fi întrebuinţate în medicină.
Universitatea Queensland dispune, de altfel, de o colecţie impresionantă de veninuri din întreaga lume.
Până acum, cercetătorii au studiat mai ales veninul reptilelor, care este deja folosit în medicamente precum inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), folosiţi pentru tensiune arterială.
Însă există diferenţe majore între veninul păianjenului şi cel al şarpelui.
"Păianjenii îşi ucid prada prin intermediul unor substanţe din venin care blochează sistemul nervos, în timp ce veninul şerpilor ţinţeşte sistemul cardiovascular", a precizat unul dintre cercetători, Steven Petrou, de la Florey Institute.
Tocmai această particularitate a veninului păianjenilor este considerată foarte utilă de către cercetători, care subliniază că milioane de ani de evoluţie a făcut ca acest venin să ţintească doar canalele ionice din organism şi să nu aibă efecte secundare.
“Circa 80% dintre cazurile de sindrom Dravet sunt cauzate de o mutaţie a unei gene numite SCN1A. Când această genă nu funcţionează corespunzător, canalele de sodiu din creier, care reglează activitatea creierului, nu funcţionează bine”, a afirmat şeful echipei de cercetare, profesorul Glenn King de la Universitatea Queensland.
Mutaţia genei SCN1A alterează un tip de neuroni inhibitori din creier, iar când aceştia nu mai funcţionează se atenuează activitatea neuronală.
Cercetătorii au folosit substanţa extrasă din veninul de păianjen pe un model de sindrom Dravet replicat la şoareci şi a acţionat exact asupra receptorilor afectaţi în cazul sindrumului.
“În testele noastre, peptida conţinută în veninul de păianjen a avut efect exact asupra canalelor afectate de sindromul Dravet, refăcând funcţiile neuronilor din creier şi eliminând crizele”, a afirmat Glenn King.
Studiul a fost recent publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America.
În prezent, opţiunile de tratament pentru pacienţii cu sindromul Dravet sunt limitate la folosirea de medicamente pentru calmarea crizelor şi de tratamente pentru prevenirea situaţiilor grave.
Sindromul Dravet a fost descris pentru prima dată de medicul francez Charlotte Dravet în 1978, fiind cunoscut şi sub denumirea de Epilepsie Mioclonică Infantilă Severă.
Sindromul este o forma rară şi fatală de epilepsie incurabilă, care debutează în copilărie – cel mai adesea până la vârsta de un an - şi se manifestă prin crize iniţiale de durată prelungită, cel mai adesea.
Incidenţa sindromului Dravet este de 1 la 30.000 de copii, în medie.
Recent, producătorul farmaceutic american Zogenix a anunţat că medicamentul pecare îl dezvoltă pentru sindromul Dravet reduce semnificativ crizele generate de maladie.
