Sunt aproape 12.122 de români diagnosticaţi cu cancer pulmonar în fiecare an. Mitul conform căruia cancerul pulmonar este doar un „cancer al fumătorilor" creează un stigmat care afectează diverse aspecte, inclusiv susţinerea pentru cercetare şi programele de sprijin. În ciuda faptului că este a doua cea mai mare cauză de deces prin cancer în România, cancerul pulmonar primeşte cel mai mic nivel de susţinere. Din cauza faptului că fumatul este considerat principala cauză a cancerului pulmonar, persoanele cu această boală se simt adesea învinuite pentru boala lor, ceea ce le poate influenţa capacitatea de a primi sprijin şi le poate da sentimentul că nu merită îngrijire şi compasiune. Există o serie de factori de risc care pot contribui la apariţia cancerului pulmonar: expunerea la substanţe toxice, poluarea, fumatul sau istoricul familial.
Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer şi The Lung Ambition Alliance şi-au unit forţele pentru a evidenţia efectele dureroase şi mortale ale stigmatizării celui de-al doilea cel mai întâlnit cancer din România - cancerul pulmonar - prin intermediul campaniei „Inspiră Speranţa - Pune întrebarea potrivită”, o nouă campanie de conştientizare lansată în România.
Ideea că dacă nu fumezi nu trebuie să-ţi faci griji în privinţa cancerului pulmonar este o concepţie greşită comună care poate duce la diagnosticarea târzie şi la rate scăzute de supravieţuire.
„Este important să recunoaştem că cancerul pulmonar afectează oameni din toate categoriile, indiferent dacă au fost fumători sau nu. În timp ce fumatul este un factor de risc major, nu toate persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar au fost sau sunt fumătoare. Cancerul nu discriminează! Şi nimeni nu ar trebui să fie judecat sau să simtă ruşine pentru o boală care poate lovi pe absolut oricine.” – dr. Anca Dolhăscu, pneumolog.
Simptomele cancerului pulmonar pot include o tuse care se agravează sau care nu dispare, oboseală extremă, răguşeală şi pierderea poftei de mâncare. Depistarea timpurie îmbunătăţeşte rata de supravieţuire şi permite mai multe opţiuni de tratament, dar majoritatea cazurilor de cancer pulmonar din România sunt diagnosticate într-un stadiu foarte târziu, când sunt disponibile mult mai puţine opţiuni de tratament, iar şansele de supravieţuire sunt extrem de mici.
„Stigmatizarea aş lua-o de la macro la micro, pentru că în general suferim de această gândire magică – conform căreia nu ni se poate întâmpla nouă – nu eu, nu mie, nu mi se poate întâmpla, dar dau sfaturi: du-te şi tu la medic, fă şi tu analizele alea anuale, dar când ţi-ai mai făcut şi tu un control? Dar tu? Cel care pui întrebarea? Când ai fost ultima dată?” – ne spune Yolanda Creţescu, psihoterapeut
George Chivu a trăit şase ani de coşmar, având curajul de a purta povara cancerului pulmonar, descoperit întâmplător la o simplă vizită la medic pentru o răceală. Cu sprijinul necondiţionat al soţiei, a depăşit provocările şi îi încurajează pe ceilalţi pacienţi să lupte cu curaj împotriva acestei boli. Motivat de propria frustrare faţă de stigmatizare şi de lipsa de informaţii despre cancerul pulmonar în stadii incipiente, George Chivu sprijină acum şi alte persoane care trăiesc cu acest diagnostic. „Eu îi rog pe cei care au cancer pulmonar să nu se ferească, să comunice şi să nu le fie ruşine.” – George Chivu, pacient cu cancer pulmonar.
Această „întrebare potrivită" se referă la fenomenul prin care persoanele care împărtăşesc vestea diagnosticului de cancer pulmonar sunt imediat chestionate cu privire la istoricul lor de fumat - lăsându-le să se lupte cu stigmatizarea înainte de a li se oferi sprijin sau compasiune, chiar şi din partea celor dragi. Într-un cancer care are rata mortalităţii de 19,8% la cinci ani (cea mai mare dintre toate tipurile de cancer), această compasiune este crucială pentru a-i ajuta pe pacienţi să facă faţă situaţiei.
Psihoterapeutul Yolanda Creţescu ne învaţă că „Ai fumat?” este o întrebare egoistă, care jigneşte pentru că în momentul în care întrebi, nu eşti atent la suferinţa celuilalt, ci la nevoia ta de a cunoaşte. „Ne aflăm într-un moment de egoism social când punem această întrebare. Întrebările corecte sunt cele care încep cu litera C – Cum te pot ajuta? Ce pot face pentru tine? Când ai nevoie de mine? Dar nu avem această prezenţă încă. Fugim de suferinţa din faţa noastră. Şi atunci trântim o întrebare care îl supără pe celălalt. Întrebăm din emoţie, suntem iraţionali.” – Yolanda Creţescu, psihoterapeut.
„Inspiră speranţa – Pune întrebarea potrivită” este o campanie a Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer în parteneriat cu The Lung Ambition Alliance, realizată cu un grant internaţional AstraZeneca şi sprijinită de MSD, Pfizer, Roche şi Zentiva.
Află mai multe pe www.intrebareapotrivita.ro
Despre FABC: Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) a fost înfiinţată în anul 2005 din necesitatea ca toţi cei care luptă împotriva cancerului să devină o forţă cu o voce puternică. FABC este interfaţa între organizaţiile membre şi instituţiile statului, instituţiile europene implicate în sănătate, precum şi organizaţiile europene şi internaţionale similare. FABC reprezintă interesele a peste 85.000 de membri în întreaga ţară, pacienţi, supravieţuitori şi voluntari. Misiunea FABC este de a face advocacy activ pentru promovarea, respectarea şi garantarea drepturilor pacienţilor cu cancer, implementarea măsurilor necesare pentru reducerea impactului acestei maladii.
