De formaţie medic, Cristian Carîp s-a specializat în domenii neconvenţionale care permit o abordare globală şi foarte personalizată a omului. Cu competenţe acumulate şi dezvoltate în domeniile de nutriţie, osteopatie şi medicină energetică chinezească, cu precădere în acupunctură, el abordează în lucrul cu pacienţii principii holistice, care vizează atât sănătatea corporală, cât şi pe cea psihică.
În propria viziune, dezechilibrele energetice apar din interacţiunea noastră cu factorii de mediu şi sunt influenţate de fondul energetic preexistent. Aceste dezechilibre pot fi depistate şi reglate preventiv. În cazul în care efectele somatice s-au instalat deja, echilibrarea energetică poate constitui un factor important de succes al tratamentelor medicale şi de prevenire a recidivelor sau agravării bolii, este de părere Cristian Carîp, care lucrează ca specialist în nutriţie, osteopatie şi medicină energetică chinezească în cadrul Clinicii Sens. În cele ce urmează, el oferă mai multe detalii despre ce este osteopatia şi cum ne poate ajuta în reducerea inflamaţiilor şi durerilor accentuate cu precădere în anotimpurile mai reci.
Suntem în crugul toamnei, ceea ce înseamnă o parte poetică: gutui, must, lumină şi culori aprinse la amiază, dar şi o parte sâcâitoare - reumatismele. În cele ce urmează, vă propun să considerăm toamna doar ca anotimp rece şi reumatogen. Faptul că termenul „reumatism" nu mai este demult recunoscut de academiile medicale (înlocuit în mare măsură cu „artroză” şi „artrită”), nu face mai suportabile crampele, înţepenelile şi durerile. Prin urmare, încotro ar fi cazul să se îndrepte omul cu aceste neplăceri? Spre osteopatie, aş sugera.
- Ce este Osteopatia şi cum ne poate ajuta?
Situarea individului în spaţiul înconjurător, capacitatea de a se deplasa armonios, absenţa durerilor sunt elemente de bază ale stării de bine. Osteopatia permite menţinerea echilibrului între segmentele corpului, eficientizarea mişcării prin acţiune asupra articulaţiilor, muşchilor, tendoanelor. Ea permite fluxuri energetice armonioase, eliminarea durerii şi a limitărilor de mobilitate.
Osteopatia este o metodă terapeutică găsită empiric de un american, Andrew Taylor Still, în secolul al XIX- lea (1874). În linii mari, principiul osteopatiei este următorul: se consideră organismul ca un ansamblu unitar; coerenţa şi funcţionarea lui armonioasă depind de poziţionarea fiziologică a segmentelor, unele în raport cu celelalte, şi de mobilitatea lor relativă. În aceste condiţii, corpul întreg este capabil de autocontrol şi de reechilibrarea funcţiilor sale.
Ideea nu este tocmai nouă; în Egiptul antic, coloana este atributul major al zeului suprem, Ptah, preluat ulterior de succesorul său, Osiris. Este interpretată ca simbol al coloanei vertebrale, iar de armonia ei depinde cea a corpului fizic. În cazul zeilor, armonia lor o determina pe cea universală. Ca să revin la oameni, o să evoc un episod mai vechi din familia mea: odată, de Crăciun, un văr de-al bunicului ne-a anunţat cu satisfacţie că s-a lăsat călcat de urs. După intervenţia plantigradului (mamifer care umblă călcând pe toată talpa), durerile de spinare îi dăduseră pace şi a putut participa activ la pregătirile festive.
Continuând cu subiectul nostru, intervenţia blândă asupra microluxaţiilor dintre vertebre constituie baza chiropracticii, ramură oarecum dizidentă a osteopatiei. Chiropractica se concentrează pe armonia coloanei vertebrale şi o face fără binecuvântarea prealabilă a medicului. E drept că învăţământul respectiv, cu durata de 4-5 ani, cuprinde o sumă impresionantă de noţiuni de anatomie şi fiziologie. În ceea ce priveşte osteopatia, ea nu se limitează la coloană, ci se adresează tuturor structurilor neuro-musculo-scheletice (trunchi şi membre). Versiunile ei mai specializate aplică principiul de poziţionare şi libertate de mişcare la organele interne (osteopatia viscerală) şi principiul libertăţii de circulaţie a lichidului cefalo-rahidian (osteopatia craniană) - lucru în măsură să influenţeze serios psihicul pacientului. Includerea ştiinţei medicale în şcolile de osteopatie (prima, fondată de Still, în 1874, în Missouri - USA) a fost urmată de o muncă minuţioasă de suprapunere a principiilor osteopatiei, iniţial empirice, cu cele ale ştiinţei medicale. Rezultatul a fost recunoaşterea acestei practici ca metodă de tratament paramedical de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu preluarea definiţiei corpului ca „unitate funcţională dinamică”, capabilă de „autocontrol şi autoreglare”. Practica osteopatică a fost ulterior legalizată în numeroase ţări, prima fiind Marea Britanie, în 1990.
De ce am început evocând toamna şi sezonul rece? Fiziologia a integrat, de mai bine de jumătate de secol, ideea funcţionării ciclice a organismului, precum şi pe cea a influenţei factorilor de mediu, cum sunt temperatura sau umiditatea şi chiar a factorilor electro-magnetici. Ştiinţa medicală occidentală ezită în aprofundarea şi transpunerea în practică a rezultatelor studiilor dedicate acestor parametri. Medicina tradiţională chineză (şi, mai larg, orientală), având la bază noţiunea de energie, le-au integrat încă de la început, ceea ce înseamnă de peste trei mii de ani.
- De ce se pot intensifica durerile articulare în sezonul rece?
Apariţia sau recidiva periodică a durerilor articulare, a limitărilor de mobilitate, dar şi a inflamaţiei care poate afecta ţesuturile moi (muşchi, tendoane) sau organele interne este logică, în cadrul abordării energetice a fiziologiei. Umiditatea, scăderea temperaturii, vântul - specifice anotimpului rece - influenţează fluxurile energetice, cu repercusiuni asupra structurilor neuro-musculo-scheletice, ca şi asupra celor viscerale, toate vizate de practica osteopatică. Justificarea fiziologică se află în cercul vicios de la originea majorităţii afecţiunilor psihosomatice: leziuni (inclusiv micro-leziuni sau chiar anomalii celulare) - inflamaţie - durere - spasm - limitare funcţională. Afirmaţia că „durerea întreţine inflamaţia şi inflamaţia întreţine durerea" a devenit clasică. În esenţă, aşadar, prin repoziţionarea corectă a segmentelor corporale, osteopatia este eficientă în reducerea durerii şi a inflamaţiei. Ea poate restabili fluxurile energetice normale. Stagnarea energiei este una dintre marile cauze de boală, conform preceptelor medicinei energetice.
- Căror tipuri de dureri/afecţiuni se adresează intervenţia osteopatică?
Considerând impactul psihic al suferinţei şi faptul că ea poate destructura ciclurile biologice, începând cu cel somn-veghe, se adevereşte că practica osteopatică poate aduce răspunsuri unei multitudini de probleme: dureri cronice, în primul rând musculare şi/sau articulare, cefalee (durerea de cap), rigidizarea articulaţiilor cu limitarea mobilităţii. În afara afecţiunilor reumatismale (inflamatorii sau degenerative), osteopatia este indicată la recuperarea în traumatologie, după chirurgie ortopedică, precum şi în cazuri ce ţin de chirurgia generală, inclusiv cea viscerală.
Practica osteopatiei fiind supusă controlului medical, specialistul osteopat trebuie să fie capabil de a interpreta datele medicale furnizate de pacient: examene biologice de sânge, radiografii sau alte rezultate de imagistică (CT, RMN, ecografie). El poate, de asemenea, evalua eventualele interacţiuni dintre practica sa şi tratamentele medicale preexistente. Această competenţă şi colaborarea cu medicul curant garantează securitatea gestului osteopatic.
Colaborarea cu practicieni din zona de psihologie - psihoterapie permite, atunci când este cazul, abordarea integrativă a pacientului. Nu de puţine ori, eliberarea unei tensiuni musculare, dispariţia unei dureri sau „simpla” recentrare a atenţiei asupra schemei corporale permit o ameliorare a stării psihice, cu beneficii importante pentru pacient. Depresia, stresul, burnout-ul, tulburările de somn pot fi mult atenuate prin combinaţia de practici din psihoterapie şi osteopatie.
Două idei în loc de concluzie ar putea fi acestea:
- Osteopatia nu „vindecă” de toamnă, nici de umezeală, dar îndepărtează suferinţele de pe urma lor şi
- Beneficiile osteopatiei nu se limitează, desigur, la un anotimp!
