Institutul Naţional de Boli Infecţioase Matei Balş din Capitală realizează studii în care foloseşte bacteriofagi pentru a găsi o modalitate de a contracara bacteriile rezistente la antibiotice, afirmă managerul instituţiei, Prof. Dr. Adrian Streinu-Cercel.
În condiţiile în care România continuă să se afle în primele cinci ţări europene după consumul de antibiotice, Adrian Streinu-Cercel avertizează că infecţiile nosocomiale sunt prezente în toate spitalele din lume şi că ar trebui să se realizeze o clasificare a lor în funcţie de provenienţă, pentru clarificare.
Articol realizat prin participarea Prof. Dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Naţional de Boli Infecţioase ”Prof. dr. Matei Balş” Bucureşti.
Care consideraţi că este situaţia României cu privire la consumul de antibiotice? Diferă situaţia în unităţile medicale de stat faţă de cele private?
Din păcate, România continuă să fie în top 5 din ţările europene la consumul de antibiotice. Din punctul de vedere al diferenţelor între stat şi privat, acestea nu există în consumul de antibiotice, pentru că metodologia şi mentalitatea rămân aceleaşi.
Care este situaţia cu privire la rezistenţa la antibiotice?
Ca toate ţările care se respectă, şi la noi se întâlneşte rezistenţa la antibiotice. Pentru unii germeni sunt rezistenţe destul de notabile, aşa cum se întâmplă în cazul pneumococilor, stafilococilor meticilino-rezistenţi, chiar şi Escherichia coli, în alte situaţii nu sunt probleme.
Ce rol consideraţi că joacă infecţiile nosocomiale în acest sens?
Depinde cum catalogăm infecţiile nosocomiale, pentru că infecţii care se dezvoltă în spital, dar cu germeni din exterior, nu sunt adevărate infecţii nosocomiale, ci sunt infecţii care pot fi cu grad mare de severitate şi chiar letale.
Sunt infecţii nosocomiale cele care se dezvoltă în spital, dar cu un germen de la un pacient vecin, acelea sunt adevăratele infecţii nosocomiale.
Din păcate, în momentul de faţă nu se face o diferenţă foarte clară între cele endogene şi cele exogene. Endogene sunt cu germenii proprii, veniţi de acasă, respectiv exogenă cu germeni de la vecinul. Ar trebui să se realizeze o clasificare a lor şi lucrurile vor fi mult mai clare.
Există aceste infecţii, care sunt prezente în toate spitalele din lume, indiferent de aria geografică despre care vorbim. În America de Nord - Canada, SUA -, în Europa - cum este Suedia, Marea Britanie, Franţa, Spania -, deci toate unităţile spitaliceşti, toate unităţile care spitalizează oameni au infecţii nosocomiale.
Din ce motive apar aceste infecţii?
Pentru că un om are de 10 ori mai multe bacterii pe el şi în interiorul său decât propriile celule eucariote, din care este făcut corpul uman. Iar aceste bacterii sunt de obicei bacterii bune.
Însă dacă ajung bombardate cu antibiotice, generăm găuri în scutul de apărare şi atunci aceşti germeni oportunişti vin şi se cantonează şi la cantităţi mici de antibiotice dezvoltă mecanisme de rezistenţă pe care le au cartografiate în genomul bacterian.
Ce măsuri consideraţi oportune pentru a combate acest fenomen?
Există ceea ce se numeşte stewardship, în sensul că există un doctor şcolit în problema antibioticoterapie, care analizează şi supraveghează administrarea de antibiotice.
Acest tip de medic a mai fost promovat de noi şi am încercat să generăm o strategie prin care toate unităţile mari spitaliceşti să aibă un infecţionist responsabil de prescrierea antibioticelor.
Din considerente de 7 la 1 sau 2 la 1 (să dai 7 afară ca să poţi angaja un om), o astfel de strategie nu poate fi pusă în practică imediat.
Dar ideea există, este reglementată prin ordin de ministru şi sperăm că prin aplicarea în mod susţinut a acestui ordin cu privire la infecţiile asociate îngrijirilor de sănătate să trecem şi la următorul pas, respectiv la implementarea acestei idei de infecţionist prescriptor în spitalele mari, cum ar judeţene, municipale etc.
Cum priviţi evoluţia rezistenţei la antibiotice pe termen scurt şi lung? Care va fi impactul cu privire la rata de îmbolnăvire şi mortalitate?
Dacă nu mergem în continuare cu aceste mici strategii, rezultatele nu vor fi cele scontate. Şi atunci trebuie să ne aşteptăm că mai devreme sau mai târziu vor apărea infecţii faţă de care nu vom avea niciun antibiotic.
În punctul de faţă vorbim de germeni care sunt pan-rezistenţi, adică nu avem niciun antibiotic în momentul de faţă care să fie de utilitate pentru pacientul respectiv.
Şi atunci infecţia se bazează pur pe modalitatea organismului de a se apăra, respectiv este la latitudinea acelor arme pe care le are să limiteze sau nu infecţia respectivă.
Însă mai avem o speranţă. În anii 50-60, au fost studii foarte importante cu privire la bacteriofagi. Reprezintă nişte virusuri împotriva bacteriilor. Altfel spus, fiecare bacterie îşi are călcâiul lui Ahile, un bacteriofag care o distruge.
Noi facem astfel de studii la Balş şi tratăm anumite infecţii cutanate cu bacteriofagi importaţi în cadrul laboratorului dezvoltat aici identificarea proprie de bacteriofagi, tocmai pentru a găsi o modalitate de a contracara bacteria respectivă.
Ce trebuie reţinut este că fiecare astfel de virus se adresează unei singure bacterii. Această metodă de lucru, cu bacteriofagi, a fost abandonată o perioadă în care antibioticele erau în floare şi nu aveam niciun fel de problemă din punctul de vedere al rezistenţei la vedere.
Pentru că în spatele său fiecare germen dezvoltă rezistenţă. Dar acum reluăm această idee a bacteriofagilor în cadrul Balş, în trecut Institutul Cantacuzino se afla în topul european din acest punct de vedere.
