Amprenta digitală realizată cu ajutorul scanner-ului intraoral elimină dezavantajele pe care le implică amprenta dentară clasică. Practic, câmpul protetic, adică dinţii, sunt "fotografiaţi" de mai multe ori pe secundă, iar un software pune cap la cap imaginile, rezultând un model tridimensional al gurii pacientului, pe care medicul îl vede în timp real pe ecranul laptopului. În plus, amprenta digitală este transmisă imediat laboratorului.
Articol realizat prin participarea domnului Dr. Cristian Irimia, medic stomatolog cu competenţă în implantologie în cadrul clinicilor de stomatologie ABC Eurodent:
Tehnologia avansează de la un an la altul, mai ales în ceea ce priveşte medicina şi cu atât mai mult stomatologia. Am trecut de la extracţiile cu cleştele la instrumente mult mai delicate şi la anestezii atât de avansate încât nici cel mai fricos pacient nu mai simte durere. Stomatologii tratează cariile rapid şi acoperă cu materiale de aceeaşi culoare ca dintele, astfel încât să nu se observe nicio diferenţă. Iar totul ni se pare normal acum, fără să ne mai gândim că în urmă cu câţiva ani, plombele erau negre, iar dinţii lipsă erau înlocuiţi cu unii aurii sau argintii. În aceste condiţii, nu este de mirare că dentiştii folosesc acum tehnologii digitale pentru a crea dinţii perfecţi. Despre scannerul intraoral este vorba, o invenţie ce ajută medicii să ia amprenta perfectă.
Pe vremuri, amprentele orale, pentru realizarea coroanelor, erau luate cu ghips. Bineînţeles, era operaţiune destul de dificilă şi nu foarte eficientă. Dinţii se spărgeau când mulajele erau scoase din gură, iar de aici şi probleme de precizie la amprentarea câmpului protetic. Implicit, lucrările erau deficitare. A apărut astfel nevoia tot mai acută de exactitate, de fidelitate a amprentării. Astfel, au fost elaborate materiale cu o stabilitate cât mai mare în timp şi cu un indice de dilatare şi de contracţie cât mai mic.
Pe lângă necesitatea medicului de a transmite o amprentă exactă laboratorului, materialele de amprentare folosite până acum pentru realizarea elementelor protetice creau disconfort pacientului. Mai exact, manopera era destul de greu de tolerat pentru că presupunea introducerea în cavitatea orală a unei linguri de mărimea arcadei pe care se aşeza materialul de amprentă. Acest lucru provoca pacienţilor reflexul de vomă. În plus, aceştia trebuiau să stea nemişcaţi până când materialul se întărea,ca să se poată îndepărta amprenta. Dacă cumva ceva era în neregulă, trebuia să se reia operaţiunea.
Amprenta digitală realizată cu ajutorul scanner-ului intraoral elimină toate cele de mai sus. Practic, câmpul protetic, adică dinţii, sunt "fotografiaţi" de mai multe ori pe secundă, iar un software pune cap la cap imaginile, rezultând un model tridimensional al gurii pacientului, pe care medicul îl vede în timp real pe ecranul laptopului. În plus, amprenta digitală este transmisă imediat laboratorului, în acest fel câştigându-se timp preţios în executarea lucrării.
Pe lângă confortul mult sporit al pacientului şi timpul scăzut de lucru, avantajul major este că se reduc erorile în totalitate, deoarece pe ecranul laptopului medicul vede exact dacă anumite zone nu au fost înregistrate şi poate reveni cu scanner-ul pe loc, exact pe acele zone, fără să fie nevoie să se reia operaţiunea.
Există, bineînţeles şi cazuri în care amprentarea digitală nu este posibilă, iar medicul alege varianta clasică, cea în care foloseşte material de amprentare. Trebuie să luăm în calcul că fiecare tratament este individualizat în funcţie de particularităţile fiecărui pacient şi de necesitate, iar alegerea între a scana sau a lua amprenta clasic aparţine exclusiv medicului. Totul depinde de tipul de lucrare, de starea clinică a pacientului şi de tratamentul în sine.
